Din nou fierb creierele angajatilor radiourilor din Romania, argumentind de ce radioul la care lucreaza unul sau altul este mai bun. ZU clar a luat-o inaintea tuturor, insa KISS nu va fi NICIODATA, dar NICIODATA, asta sa va fie clar, intrecut. Citesc mesajele de pe forumuri si nu-mi vine sa cred cita pasiune si naduf nasc aceste sondaje, care contin cifre in spatele carora toti nu vad decit clasamente si desigur muuulti bani (pentru ei, din salariu, desigur).

Din punctul meu de vedere? Niste aiureli! Am mai promis ca n-o sa mai scriu despre audiente, da’ vad ca e boala grea, nu trece cu aspirina. Asa ca am aterizat la ARA pe site, sa vad cum sta treaba, mai ales ca metodele de investigare s-au schimbat, acum nu se mai fac sondajele fata in fata (decit la tara, la Cuca Mincaii), ci prin telefon. Adica “Alo, ce post va place? ” “Nu stiu domnule, ca porneste radioul automat si nu mai stiu ce butonez, ca suna telefonul sau il injur pe unu in trafic si nu’s atent” 🙂 Cam asa vad eu raspunsurile, daca desigur cel intervievat nu e un extraterestru foarte interesat si deci atent la obiceiurile pamintenilor de a se distra cu megahertii.

Read the rest of this entry »

Advertisements

Nu stiu exact cum se numeste tehnica de PR folosita de Oana Zavoranu la “Un show pacatos”, dar pot spune ca a salvat o groaza de artisti de la falimentul de imagine. Chiar ma intrebam oare cind se va trezi Oana si isi va lua un PR destept, care sa-i spuna ca recunoasterea tuturor pacatelor si cerutul de iertare, spasita ca mielu’ la taiere, este reteta de succes a tuturor timpurilor (au folosit-o cu succes artiste precum Britney Spears, iar la noi, Lucian Mindruta, imitindu-l pe Larry King). La polul opus, metoda folosita pina acum, pe care as numi-o metoda “Bill Clinton” da gres intotdeauna, mai ales cind este pusa fata in fata cu evidenta absoluta.

Dar bine ca in sfirsit a venit zina cea buna, sfatuitoarea de taina, PR-ul cu minte in cap, cum mai rar gasesti pe la noi (de ce si-or spune toti PRi sau consilieri, chiar nu stiu, precum nu stiu nici cum ii mai suporta clientii lor, care pierd lamentabil). Acum desigur, se poate ca si Oana sa fie genul incapatinat care nu asculta de nimeni decit in ceasul al 12-lea. Ori n-o fi fost nici un PR care sa se poata descurca si cu personalitatea clientei? Din experienta proprie am constatat totusi, ca atunci cind sint in impas sau au facut-o de oaie rau de tot, artistii tind totusi sa asculte, ca n-au incotro. Si de obicei intra superb si natural in noul lor rol pe care-l vor juca in fata camerelor de filmat si al presei: rolul spasitului, al victimei care stirneste compasiune, cel care spune “da am gresit, va rog sa ma iertati, nu mai fac” si-l invoca pe Dumnezeu in delir.

Read the rest of this entry »

Artist in cautarea unei case de discuri?

Posted: February 22, 2011 in Muzica

Eu nu inteleg de ce-si cauta artistii, muzicienii, DJii, etc, casa de discuri. Iar cei care au casa de discuri se promoveaza tot singuri, pe net, prin pagina lor Web, prin FB, YM, MySpace, YouTube, you name it!

Motivele celor care vor contract cu o casa de discuri sint urmatoarele:

1. Sa primesc drepturi de interpretare, autor, etc.

Raspuns: nu casele de discuri platesc aceste drepturi la care va referiti voi. Iar  cistigurile din vinzarile de CD-uri ma indoiesc c-o sa va incalzeasca, cred ca nu va luati nici abonament la metrou 🙂

Read the rest of this entry »

De ce-mi place Facebook

Posted: February 21, 2011 in Internet si blog-uri

Ati simtit vreodata nevoia sa dati LIKE pe un forum, sau pe un blog? Atunci inseamna ca va place Facebbook! 🙂

Cum sa nu va placa o retea de socializare unde se stringe toata omenirea, cu catel, cu purcel? Cum sa nu va placa sa puteti crea o pagina catelului, copilului, afacerii de apartament, masinii, soacrei, etc? De ce e cel mai rau la inchisoare? Pentru ca nu poti impartasi lucruri, stai singur in celula, cu gindurile tale (presupun, n-am fost! 🙂 Eu cred ca cea mai mare revelatie pe care a adus-o Facebookul este ca rasei umane ii place sa impartaseasca, sa share-uiasca.

Eu recunosc, nu sint o fiinta sociala, nu sun lumea, nu scriu mailuri si m-am surprins ca pe Facebook am vorbit mai mult cu oamenii, decit in viata reala. Si la radio, la talkshow-uri, la fel.

Si  pe FB si la radio mai sint tot felul de ciudati, bineinteles, dar cred ca secretul este sa fii un om relaxat. Atunci cind incepi sa le iei prea in serios si radioul si retelele sociale incep sa-ti dea insomnii. Ca de ce-a zis ala nu stiu ce, sau de ce-a pus ala clipul pe care l-am popularizat io prima si ca ah, cretinul asta nu stie sa scrie corect, iar vita aia iar si-a pus colectia de haine online. Si da, vaaai, ce catel urit are aia, nu stiu zau de ce l-o mai fi pus pe Facebook. Hmmm, iar timpita  asta se crede mare intelectuala, nu inteleg nimic din ce scrie, asa ca “hide posts from X”. Asaaaa, m-am razbunat! 🙂 Sau: Doamne, iar a scris ala pe wall ca are emisiune diseara, pfff, la 0,1 puncte de rating, mi-ar fi si rusine!

Mai vreti? Of course 🙂

Read the rest of this entry »

La ce e bună critica

Posted: February 10, 2011 in Life

Noi românii criticăm tot. Nimic nu ne place, totul este imperfect. Critica a ajuns o stare de spirit, o a doua natură. Criticăm din plăcerea discursului, din nevoia de a verifica dacă și alții au aceeași impresie sau pentru a ne exprima nemulțumirea. “Victimele” noastre (adică cei criticați) se simt rănite în orgoliu, ne urăsc pentru o vreme, iar uneori ne țin minte toată viața. Și astfel se cheamă că producem niște schimbări nedorite, rănim sentimente, sîntem aducători de depresii și gînduri negre. Chiar dacă se jură că nu le pasă uneori, victimele noastre vor suferi cu siguranță, deoarece stă în natura umană, în codul genetic, în ADN. Și uite așa suferi, că un dobitoc a scris pe blog nu știu ce despre tine. Nu dormi noaptea, googălești ca un psihopat să vezi dacă au mai scris și alții de rău, te abonezi la comments, să vezi cine ce părere are. Pe net mai ales, scripta manent, c-așa ai învățat. Generații întregi vor citi cît de varză ești, auoleo, ce sa ne facem? La ce e bună critica?

La schimbare e bună critica. Dacă e constructivă, bineînțeles. Schimbă-te. Arată-le celor care și-au sacrificat din timpul liber să scrie despre tine de rău, că acela a fost doar un moment din viața ta și că poți mai mult. Și nu uita, lumea iubește mai mult imperfecțiunea. Ne deranjează oamenii perfecți, pentru că nu semănă cu noi. Deci simte-te liber să fii varză și-apoi ridică-te din saramură și mergi mai departe. 🙂

Astăzi s-a lansat un nou post de radio sub umbrela trustului din care face parte și Pro Fm. Îi spune Music FM, ceea ce trebuie să recunosc că e o invenție nemaipomenită, nu m-aș fi gîndit niciodată la un asemenea nume de radio 🙂 Cică postul difuzeaza hit-uri lansate in ultimii 30 de ani si se adreseaza unui public format din femei si barbati cu varste intre 30 si 50 de ani. În traducere liberă -noi nu vrem să reinventăm roata, ci facem doar mult mai bine ceea ce alții gen Europa FM, Magic FM, etc nu au știut și nu știu să facă. Ba facem mult mai bine ceea ce nici noi nu am știut să facem la InfoPro. Cu cine? Ei bine dragă,cu exact aceeași oameni.

Read the rest of this entry »

De cînd am plecat din radio, adică de vreo 2 ani, de cînd mi-a spus Huidu că SBS nu mai vrea talkshow, multe am mai auzit de la lumea slobodă la gură, rea de muscă și cu nărav. Nu am știut niciodată că un om de radio poate avea atîția dușmani. Iar de cînd cu accidentul de la ski aud niște tîmpenii imposibile, despre blestemele care trebuie că l-au ajuns din cauză c-a făcut nu știu ce, a refuzat pe nu știu cine, că s-a îmbrăcat cu nădragii nepotriviți duminica sau c-a ocărît vreo babă care nu știa sa treacă strada. Am constatat așadar că trăim încă într-o lume mult prea “bisericoasă”, care obișnuiește să pună lumînărele marțea și vinerea. Negre, dacă se poate! Și colac peste pupăză mai scrie și la ziar: Huidu bletemat, gata, au descoperit o vrăjitoare și un parapsiholog. Și bănuiesc că fițuica a avut un tiraj bunișor, avînd în vedere că în țara asta lumea nu-și iubește vedetele, ci mai degrabă așteaptă să dea ortu popii!

În țara asta nu poți să-ți faci deserviciu mai mare decît să devii cunoscut. Mă gîndeam și la săracul Cristi Pațurcă. Măi nimeni nu l-a ajutat, a murit în cea mai cruntă mizerie, în timp ce militarii care au tras în noi la Revoluție își cereau pensiile nesimțite înapoi! Fucked up country, fucked up people…Mai respirați, da? Pfff, ce veste prostă! 🙂