Archive for the ‘Internet si blog-uri’ Category

De ce-mi place Facebook

Posted: February 21, 2011 in Internet si blog-uri

Ati simtit vreodata nevoia sa dati LIKE pe un forum, sau pe un blog? Atunci inseamna ca va place Facebbook! 🙂

Cum sa nu va placa o retea de socializare unde se stringe toata omenirea, cu catel, cu purcel? Cum sa nu va placa sa puteti crea o pagina catelului, copilului, afacerii de apartament, masinii, soacrei, etc? De ce e cel mai rau la inchisoare? Pentru ca nu poti impartasi lucruri, stai singur in celula, cu gindurile tale (presupun, n-am fost! 🙂 Eu cred ca cea mai mare revelatie pe care a adus-o Facebookul este ca rasei umane ii place sa impartaseasca, sa share-uiasca.

Eu recunosc, nu sint o fiinta sociala, nu sun lumea, nu scriu mailuri si m-am surprins ca pe Facebook am vorbit mai mult cu oamenii, decit in viata reala. Si la radio, la talkshow-uri, la fel.

Si  pe FB si la radio mai sint tot felul de ciudati, bineinteles, dar cred ca secretul este sa fii un om relaxat. Atunci cind incepi sa le iei prea in serios si radioul si retelele sociale incep sa-ti dea insomnii. Ca de ce-a zis ala nu stiu ce, sau de ce-a pus ala clipul pe care l-am popularizat io prima si ca ah, cretinul asta nu stie sa scrie corect, iar vita aia iar si-a pus colectia de haine online. Si da, vaaai, ce catel urit are aia, nu stiu zau de ce l-o mai fi pus pe Facebook. Hmmm, iar timpita  asta se crede mare intelectuala, nu inteleg nimic din ce scrie, asa ca “hide posts from X”. Asaaaa, m-am razbunat! 🙂 Sau: Doamne, iar a scris ala pe wall ca are emisiune diseara, pfff, la 0,1 puncte de rating, mi-ar fi si rusine!

Mai vreti? Of course 🙂

(more…)

Acum citiva ani habar nu aveam ce-i ala blog, dar vroiam sa-mi public cartea despre radio pe net si, din vorba in vorba imi spune Anca Lupes ca vorbeste cu Florin Grozea, sa-mi faca blog pe eok.ro. Bun, genial, da ce-i aia? Mail-uri cu Florin si zice sa-i trimit cite un capitol din carte, s-o publicam in serial. Ii trimit toata cartea, sa faca el articolele vietii, ca io nu ma pricep si basta! Zice bineee. Si in fiecare zi mai aparea cite un articol. Nu-l citea nici dracu, of course, il intrebam cum stau cu traficul si-mi zicea ca mai bine nu-mi spune. Au trecut cred ca vreo 2 ani, iar blogul meu tot publica in serial cartulia. Incepusem emisiunea la Magic FM si ma intreba lumea la radio ce adresa de blog am, iar mie mi se incurca limba in gura, ca era ceva cu dianasinger punct e liniuta okei punct ro, da nu reuseam mereu s-o spun pe toata! 🙂

In ianuarie 2009 imi spune Huidu ca SBSu vietii vrea sa-si schimbe stilu’ si nu mai vrea talkshow, asa ca am ramas somera. Din lipsa de preocupare, ma apuc eu sa studiez cum sta treaba cu blogu si ajung de-mi iau si domeniu personal, ca auzisem ca se poarta brandingu, ah!!!’:) iar multi imi spuneau:”de ce nu te promovezi Diana draga, brandu’ e la putere acum breh!” Bine domnule, daca zici tu! Si ma apuc si da-i si studiaza iar si ma tot intrebam:”bai, da termin de publicat cartea, acum ce ma fac? ce dracu sa scriu?”:))) Pai ia sa scriu despre cum s-a incheiat tumultoasa emisiune. Ei, si-au inceput comment-uri, a inceput nebunia. Atunci am realizat eu cum e aia sa ai blog! Da? Deci am blog, da? Si pot sa scriu ce vreau io pe el, da? Si mai sint si unii de citesc ce debitez, da? Pai e bine domnule atunci, asta-i democratia frate, aici, pe net. Si uite asa au aparut tot felul de articole, efervescente elucurbate ale mintii mele intortocheate 🙂 La o luna mi-am facut si radio pe net, tot la insistentele prietenilor si din lipsa de preocupare (uite ce scriam la un an de bloggareala).

(more…)

Laptopul ca o carte

Posted: July 29, 2010 in Internet si blog-uri

Ma tot gîndesc că devin pe zice o ființă din ce în ce mai aculturală, zici că n-am citit în viața mea o carte, sau că am citit da’ nu mai țin minte nimic. Mai mult, mai nou nu mai consider că a citi o carte pe hîrtie e mare șmecherie și chiar nu cred că cei care n-au citit nimic pe hîrtie în viața lor sînt niște inculți. Pentru că, așa cum spunem într-un articol anterior, ce dacă sîntem dependenți de calculator?

Aș mai adăuga, că, în afara cărților, computerul a luat și locul televizorului, în multe case din lume, deci iată că nu doar cultura a fost detronată.

(more…)

Scotocind netul în cautare de tot felul de info am dat peste mii de specialiști, care-ți dau sfaturi, Excel-uri, liste de AȘA DA, AȘA NU, planuri de marketing, strategii care merg la sigur, oferte de angajare a firmei lor contra unor sume astronomice, că au o nepretuită experiență în domeniu, etc. Duduie internetul de specialiști în marketing, în comunicare, în PR, în orice.

Sincer, am obosit. Nu mai suport. M-a copleșit o lume de idei bazate de fapt pe ideile altora. M-am saturat de oameni care îți explică cum sa reușești în afaceri, cum să-ți faci un CV bun, cum să îți manageriezi blogul, cum să te vinzi deștept și, în general, am observat că ideea cu nișa este pe primul loc. Nișa, ah, nișa! Mergi pe o nisa, nu te arunca, va fi greu la inceput, apoi ai să vezi ce mare si tare o să te faci. Asculta-ne pe noi, sîntem profesori, avem cursuri la Mariott în fiecare lună! Vino să înveți de la noi, uite, de exemplu despre social media. Adica vino să-ți spunem cum am studiat noi HI5, Facebooku’ si Tweeteru’ și am ajuns la niște concluzii extraordinare, mirobolante si mirifice!

Bullshit, bullshit, bullshit! Dau close la tot, că n-am cum să mototolesc paginile web și să le arunc la coș. Mă uit în gol și pe urmă îmi vine să-mi dau doua palme, că nu-s în stare să înțeleg nimic dintr-atîtea sfaturi și exemple și articole și grafice.

(more…)

Trăim o viață mai mult virtuală? Se pune tot mai des întrebarea asta și a început să devină enervantă, mai ales că nu se ajunge la nici o concluzie, sînt doar speculații despre faptul că dacă nu putem trăi fără calculator și net înseamnă că ne asfixiem într-o viață virtuală. Păi asta înseamnă că bunică-mea trăia în goblenuri, cealaltă în șezători, iar străbunica-mea, care era campioana satului la șeptică, trăia în lumea jocurilor de noroc! 🙂

Oamenii caută mereu să se relaxeze cu ceva. Unii joacă golf, alții “Need For Speed”. De ce primii ar trebui să fie lăudați, că stau în aer liber? Că fac efort fizic? Că ce? Iar ceilalți, că ce? Că stau la birou, la computer și se distreaza? Poate fac fundul mare, din cauza lipsei de mișcare, dar tot nu văd de ce  ar fi mai cu moț Tiger Woods! 🙂 Ah da, ăla face și bani cu golful lui, am uitat 🙂

(more…)

Nu mică mi-a fost mirarea, citind pe un blog, cum posesorul acestuia invită lumea, sub pseudonim, bineânțeles, să scrie cât câștigă pe lună în aceste vremuri de criză.

Astfel am aflat că un redactor la Evenimentul Zilei are 24 milioane/lună, salariu redus de la 30, pe când un tehnoredactor la CanCan are 30 de milioane (lei vechi of course), iar un producător la Național TV are 34 milioane/lună.

Sumele sînt destul de mici în comparație cu ce leafă iau șefii lor, salariul unui redactor șef de tabloid ridicându-se la 250 milioane pe lună, conform declarațiilor de pe blog.

Puteți citi ce salarii au cei din media aici, iar dacă aveți curaj puteți să le declarați, sub pseudonim, pe ale voastre…

Deși mi-am făcut blog prin 2007, nu m-am gândit că aș putea să scriu mai multe pe el, decât să-mi public în serial cartea despre radio, RADIO & SHOWBIZ. Abia pe 31 ianuarie 2010 m-am gândit să scriu și altceva și de-atunci a început să mă prindă bloggăreala, deși nu scriu chiar în fiecare zi, uneori nu scriu o săptămână sau chiar mai mult. Pentru că nu scriu nici la metru, nici la normă. De fapt, mai bine nu scriu dacă nu am nimic de spus. În plus, nu mă simt obligată să comentez fiecare știre și fiecare eveniment monden, sau să-mi arunc năduful pe unul sau pe altul.

Inspirația mă prinde de obicei pe la 1 noaptea, de aceea multe dintre articole sînt scrise atunci. (Și da, n-o să scriu veci cu “sunt”, pentru că așa vorbea bunică-mea și am considerat că am trecut de stadiul acela, de unde să știu că Academia Română va adopta moda retro! :))

Mă uit la blog stats și constat că am ajuns la peste 100.000 de vizionări și că am scris mai mult de 200 de articole. I’m sooooo happy! 🙂

La o lună după blog mi-a venit și ideea unui post de radio online și așa am creeat Radio 2110, i-am făcut și site, ajutată fiind de bunii mei prieteni Adriana, Oana, Adi și Liviu. Ascult zilnic piesele care vin de la casele de discuri și mă uit prin topuri, mai ales prin cele americane. De aceea, să nu vă mirați dacă nu mai auziți piese de-abia acum difuzate în FM-ul românesc, probabil că pe 2110 s-au fumat demult…mda, e o realitate, nu e nici o șmecherie sau vreo mare laudă …este ceea ce am constatat în anul care a trecut și atât. Cel mai rău îmi pare că sînt atât de multe piese bune, care nu vor ajunge niciodată la urechile ascultătorului de FM, fie că playlistarii nu au auzit veci de ele (pentru că se mulțumesc doar cu ce primesc pe tavă, de la casele de discuri), fie că nu le remarcă, lucru ușor de înțeles.

Încercam zilele trecute să fac o teorie despre cum să recunoști un hit și mi-am adus aminte de antrenamentele pe care le făceam pe vremuri, la Uniplus și la Radio 21, încercând să ghicesc toate extrasele pe single de pe un album. Îmi reușea cam în proporție de 99%. Și mizam doar pe instinct. Dacă ar fi să fac astăzi niște reguli, aș spune așa: un hit poate fi recunoscut din prima, dacă este ceea ce eu numesc “un hit evident”. Adică o piesă pe care atunci când o asculți pentru prima oară vrei s-o incluzi în playlist, orice ar fi, chiar dacă nu mai ai loc, chiar dacă trebuie să scoți alte piese, indiferent de ce trebuie să faci. O piesă pentru care te dai peste cap și pe deasupra știi sigur c-o vor cânta toți ceilalți.

Apoi mai e piesa de care nu ești foarte convins dar te trezești a doua zi fredonând-o și nu-ți iese din cap. Te gândești că trebuie să fie o piesă bună totuși și o testezi.

Și mai sînt piese care îți plac numai ție și ești conștient de asta, dar încerci să le impui, pentru ca ți se par valoroase. Din păcate, nu poți impune nimic pe un radio online, însă o dai, pentru cei câțiva ascultători, pe care îi respecți și ți se pare că îți seamănă la gusturi, din moment ce-ți ascultă zilnic radioul. Uneori ajunge hit, alteori nu, e un risc. Cea mai mare bucurie e atunci când ajunge super hit în alte țări 🙂

11 martie 2010. A trecut un an, nu-mi vine să cred. Mulțumesc echipei și mulțumesc celor care m-au susținut și încurajat. Mulțumesc ascultătorilor radioului și cititorilor de blog. Have fun and… die hard! 🙂