A emigra sau a nu emigra

Posted: June 11, 2012 in Life

Nu e usor sa sfatuiesti pe cineva sa emigreze, dar e oarecum firesc sa indemni pe cineva sa nu se fereasca de experienta emigrarii, macar o data in viata. Nu sint o nationalista, nu cred in natiuni cu coada sus, ca ele-s cele mai cele, nu cred ca trebuie sa ne urim sau sa ne iubim unii pe altii pe criterii de ‘in ce tara te-ai nascut’ sau ‘in ce tara traiesti’. Locuind de aproape un an in Marea Britanie, unde atitea natii impart o singura tara, am devenit mai internationalista decit eram si vad cu alti ochi convietuirea alaturi de atitea culturi si obiceiuri diferite. Am un respect infinit pentru umanisti  si pentru cei care s-au chinuit sa unifice Europa, sa stearga ura de rasa de pe fata pamintului si sa ne faca sa devenim mai toleranti. Pentru ca da, consider ca am devenit un om mai bun si mai intelept, apreciez mai mult valoarea umana, mai ales prin prisma diversitatii. Sigur, de multe ori ma mai surprind injurind ca nu gasesc englezi prin Anglia si ca stiam mai multa engleza cind am venit, decit acum, cind in fiecare zi ma conversez cu indieni, nigerieni, arabi, you name it! Numai englezi nu, astia parca stau ascunsi in tara lor. Suni la Romatelecomul lor-dai de indieni, suni la reteau de telefonie mobila-iar un indian amabil, ai nevoie de un electrician-cauta un polonez  sau un roman, ca englezii cer triplu s.a.m.d.

Iar de locuit locuiesc intr-un apartament din casa unui  englez, negru  cu obirsii jamaicane, motiv pentru care, 6 luni pe an  sta pe insulita insorita, in defavoarea unui tinut rece, in care vara e ca iarna. Noroc ca mie imi place ploaia. Ma uit  acum pe geam si ploua. E 11 iunie iar afara nu sint mai mult de 12 grade. Am dat drumul la centrala,  astazi e ziua mea libera si ma rasfat  stind in virful patului, cu laptopul in brate. Nu am mai scris de o jumatate de an pe blog si cred ca a sosit momentul.

Ma intreb daca sint fericita si-mi raspund instantaneu ca da. Imi place fiecare secunda din viata mea aici, pe cind acum un an uram fiecare clipa, din strafundurile finitei mele, uram Romania, romanii (sau 90% dintre ei), uram mizeria in care ma scaldam. Si asa am decis sa plec. ‘Ohooo, mama, sa  crezi tu ca mai vin io in vizita in urmatorii 5 ani!’ eram hotarita sa nu mai calc prin Romania cite zile o sa mai am. Nici acum nu mi-a trecut supararea.

Dar ca sa revin la subiect, pentru ca multi au dilema emigrarii: ca experienta este nepretuita, dar daca te poti adapta sau nu, daca o sa fii fericit in alta parte asta nu poti stii decit… daca incerci. O prietena se reintoarce duminica, definitiv in Romania, dupa doar 3 luni de Londra. Nu o condamn. Nu suporta vremea, se simte rau, nu a reusit sa se adapteze. Alti romani pe care-I intilnesc imi spun ca asta e, aici esti sclav, toata viata ta e numai munca si iar munca, dar, spre deosebire de Romania-se merita! Putini isi propun insa sa se intoarca in tara chiar acum. ‘Peste citiva ani, sa reusim sa mai stringem niste bani’. Dar uneori anii trec si acest lucru nu se mai intimpla. Iar cei care se reintorc in Romania  dupa 10 ani, o parasesc din nou dupa numai citeva luni. Pentru ca atitia ani intr-o tara straina devin obisnuinta.

Eu imi doresc din tot sufletul sa ramin aici pentru toata viata si daca o fi sa mor si n-oi avea bani, as fi fericita sa ma ingroape primaria pe malurile Tamisei. Atit de mult m-a mihnit tara mea. Si din nou: sper totusi, ca intr-o zi sa-mi treaca…

Advertisements
Comments
  1. buna
    gandesti inca ROMANESTE si observ ca scrisul este tot in ROMANA.
    Trebuie sa recunosti ca orice ai face nimic nu este ca ORIGINALUL-hai sa-i mai dam o sansa lui ROMANICA mai ales ca speranta moare ultima si aici chiar dac ploua de ne inundam si mergem cu barca sa vezi tu cozi la munte sau la mare si mai nou pe aeroporturi-ehhhhhh?
    toate astea le spune un nationalist convins.

  2. Diana, am avut sansa sa plec in 93 – refuzat categoric, credeam in viitorul romanesc. Aceasi sansa mi’i s’a oferit din nou in 97 – ehm parca parca as mai sta. In 2000 am plecat si am facut’o cu dubiul in suflet daca am facut decizia corecta sau nu. Acum, imi pare rau ca n’am plecat cand am avut prima oara oacazia, in 93. Asta e, mai bine mai tarziu decat niciodata.

    Eu m’am adaptat in secunda doi, iar vizitele in ro sunt ok, atata vreme cat se rezuma la lucrurile placute, vizitat ce’a mai ramas din familie si prieteni cu conditia sa fie sub 10 zile. In alea 10 zile incerc sa stau cat se poate de delimitat de orice inseamna politic sau social, altfel ma apuca urticaria. Si cand ma intorc inapoi acasa, n’ai idee cat de fericit sunt, imi vine sa pup cimentul din aeroport…

    Am si eu un cunoscut care n’a putut sa se adapteze si acum e inapoi in ro. Il inteleg perfect! Fiecare reactioneaza diferit. Cred ca fiecare este tratat diferit in noua lui tara adoptiva si in functie de nivelul de expectanta (e asta un cuvant?) cu care face pasul.

    Ma bucur pentru tine! Londra e o metropola grozava si o persoana ambitioasa si desteapta ca tine va fi fara indoiala foarte bine! Te stiu de pe vremea cand scoleai personalul de la Uniplus Cluj, eu venind de la Tg.Mures. Mai multe am invatat de la Vali Andronescu, sa’i fie tarana usoara! Ma duceam la Bucuresti doar ca sa’l vad cum lucreaza si el a fost suficient de dragut sa ma accepte!

    E 6am dimineata la mine, m’am trezit sa alerg cu cainele. Aseara, un fost coleg de la Uniplus Tg.Mures postase o poza veche pe Facebook, asa am inceput sa ma gandesc la anii aia. Apoi mi’am amintit de tine, fata aia dura in fata careia nimeni nu cracnea la Cluj 🙂 Zic, hei, ce’o mai fi si cu aia. Si uite asa am dat peste blogul tau! Sarumana! Scrie mai des! 🙂

  3. Poseidon says:

    Tot respectul pentru tine ca ai decis sa o termini cu aceasta cloaca imputita numita Romania. De curiozitate, ce poate lucra un fost om de radio intr-o tara straina? Poate vor si altii sa o tireze cat inca sunt tineri si vor sa stie la ce sa se astepte acolo…

  4. Diana Singer says:

    daca vrei sa te tirezi, ce mai astepti? aici poti face orice si poate cindva si radio, cind inveti limba si scapi de accentul romanesc:) primul an e greu tare, dar apoi o sa te feliciti.eu mi-am deschis o mica afacere si ma straduiesc zi de zi sa o mentin, sper sa si reusesc.aici nu umbla ciinii cu covrigi in coada, da’ nici moartea cu coasa nu te pindeste la fiecare colt. succes!:)

  5. poseidon says:

    Adevarul e ca daca stii engleza si daca te mai uiti un pic pe dw sau bbc sa iti perfectionezi accentul te integrezi cumva pe acolo. Multumesc de incurajare.

  6. Rebeca says:

    Nu stiu ce sa zic, depinde foarte mult de fiecare ce isi doreste, eu una nu cred ca as pleca de aici

  7. Nichi Bi says:

    iote si Cristi Nemteanu, non-immigrantul. Mon, toata planeta asta e immigrata de-a binelea, cu cascutele in urechi si bipanind la divais in autobuz. Nevasta-mea ia la facultate cursuri de Internet After Death si tu vii aicia cu nationalismul ! Nu te cumpara bre nimenea !

  8. Mihai din Bistriţa says:

    Căutam altceva şi am dat de tine. Ce surpriză plăcută! Eu sînt şi voi rămîne aici. Cei care au plecat, rude sau prieteni apropoiaţi – şi nu sînt puţini- nu se simt emigranţi, simt doar că s-au mutat altundeva (apropo: în vreme comunismului moldovenii au invadat Braşovul, Valea Jiului şi Timişoara, devenind practic majoritari în acele locuri dar nu au avut conştiinţa fenomenului de migrare – este adevărat nu prea au avut probleme de limba cu localnicii ci doar de accent). Tu ai plecat (alungată, oare de ce? – eu cred că ştiu de ce) iar eu am rămas cu nostalgia vorbelor în direct de la radio. În viaţa mea am trecut prin multe bune şi rele , dar mi-au rămas în suflet minutele petrecute împreună în eterul de deasupra României. Fi sigură că vorbele tale şi acum plutesc pe aici pe undeva. Eu le reaud mereu.

  9. Diana Singer says:

    Multumesc mult. As da LIKE la comment, dar n-am unde:)

  10. iulian says:

    nici nu stii cat de mult iti impartasesc gandurile…parca sunt trase la indigo

  11. Sorin Pirtea says:

    Am început şcoala ca simplu elev cu caş la gură, am continuat ca pionier, apoi ca utecist şi, când credeam că vom atinge un viitor glorios pe fond de chiorăit de maţe, s-a întâmplat ca agenturili străine să-şi bage coada şi astfel să ne scape de Coreea de Nord. Primul an (1990) a fost de buimăceală, dar a existat UniFan Radio şi “Azilul de noapte” al Dianei, pentru care, ca ascultător şi pentru scurt timp colaborator al postului de radio, îţi mulţumesc. Aveam 60 kg şi habar n-aveam în ce direcţie mă îndrept, împreună cu ţara. A venit apoi momentul în care tot mai mulţi dintre colegii mei de şcoală au început să părăsească România. Da, această Românie, cu portul ei popular, cu legendele ei, cu proverbele şi zicătorile ei, cu cântecele ei, cu cei 4 mari clasici ai literaturii, însă totodată cu şmenarii ei, cu şuţii ei, cu politicienii ei, cu meltenii ei şi cu toate ale sale.
    Şi atunci am spus: patriotismul nu ţine de foame. Patriotismul este bun pentru pensionarii care au fost implicaţi într-un război sau care chiar cred că România înseamnă ceva pe harta lumii, într-o zonă tampon în care este înghesuită de foste şi actuale mari puteri care, de-a lungul istoriei şi până într-un viitor pe care nu-l putem prevedea, s-au străduit să-i smulgă cât mai multe resurse.
    Istoria ne-a dovedit că cei care au dus-o bine fie au făcut parte din naţiunile aflate la putere, fie s-au aliat cu acestea. Principiul este valabil nu numai în domeniul militar, ci şi al coşului zilnic. O ţară care nu mai are puterea să-i întreţină pe contribuabilii săi nici măcar cu valoarea ajutorului de şomaj oferit de marile puteri este o ţară sortită falimentului şi trebuie părăsită de cei care nu vor să dea colţul înainte de vreme.
    De aceea simt nevoia să-ţi mulţumesc încă odată, Diana, pentru că mi-ai plantat definitiv în brazda sufletului meu decizia de a părăsi această ţară în favoarea alteia care nu numai că are secole întregi de civilizaţie înaintea României, dar continuă să-şi ocrotească supuşii care nu şi-au trădat monarhii în clipele grele ale istoriei – aşa cum au făcut-o românii.

  12. Gabryela says:

    Foarte frumos ai scris și mie îmi place ploaia. Te rog frumos spune mi se găsesc locuri de muncă avand in vedere cât de scumpă este chiria poți trimite bani ak să ajuti familia. Ms

  13. Diana Singer says:

    Locuri de munca se gasesc peste tot. Cel mai simplu e sa vii impreuna cu sotul/prietenul, daca vrei sa stringi bani. Si in Ro sint scumpe chiriile, raportat la salariu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s