21 de ani de radio

Posted: January 11, 2011 in Cartea Radio & Showbiz, Despre radio

Astăzi este ultima oară EVER cînd mai scriu despre Radio Unifan/Uniplus. Pentru că nu sînt o nostalgică și pentru că nu-mi place să trăiesc din amintiri, sau să-mi fac viața după ce s-a întîmplat acum 21 de ani, cînd am ajuns dintr-un noroc chior și o pură întîmplare la radio. Pentru că îmi place prea mult ziua de mîine și-mi place să îngrop trecutul, cu bune și cu rele. Pentru că arunc amintirile, nu păstrez nimic, totul la gunoi, afară cu vechiul, vreau să știu ce aduce ziua de… poimîine! Și pentru că atît de mult povestea bunicul de cum a fost el la cavalerie în al 2-lea Razbel Mondial, încît mi-am jurat că n-o s-ajung vreo nostalgică, care să înnebunească pe toată lumea cu povești de-acum 1000 de ani.

Unifan/Uniplus n-a contat decît 5 ani cred. Acum nu mai contează deloc, că oricum n-a învățat nimeni nimic din perioada aceea. Eu una consider că mi-am răcit gura de pomană pe la talkshow-uri, că nu am schimbat pe nimeni, că România mea a rămas a acelorași conservatori, critici și încruntați, care mi-au făcut viața amară mereu. Poporul meu mă întristează și nu mă regăsesc deloc aici, aproape că aș putea spune că mi-am greșit țara…cred. Aproape că-mi vine să plîng de bucurie cînd, rar, prin țara asta mai dau de vreun tîmpit ca mine, cu care pot să bat cîmpii. În rest e așa o liniște în toată hărmălaia asta românească, încît îmi vine să-mi iau cîmpii și să mă tot duc…

Nu m-am regăsit în generația mea, în publicul meu, în țara mea, în viața mea. Fanii de atunci sînt departe de a fi devenit ce am sperat eu să devină. Foștii colegi au joburi călduțe, n-a urcat nici unul Himalaya. Iar eu sînt departe de a fi devenit ceea ce am sperat acum 20 de ani, cînd mă duceam la radio cu promisiunea că va fi o nouă zi frumoasă și atît. Ooops. Asta mi-a scăpat…oare ce vroiam eu acum 20 de ani? Glorie? Nu, că nu știam ce-i aia. Bogăție? Nu. Că nu știam ce-i aia. Dar ce naiba vroiam? Cred că nimic. Îmi trăiam zilele așa cum veneau, eram încă într-o dulce copilărie și da, poate ăsta e singurul lucru pe care îl regret. De aceea cred că de fapt încerc să nu mă gîndesc la trecut, să nu mă gîndesc la viitor, pentru că în tot acest timp aș putea rata multe zile care se numesc toate ziua de AZI.

Unifan/Uniplus -primul radio independent din România. So what? Din perspectiva celor care fac radio și în momentul de față, fie că ne-au fost colegi pe care noi i-am adus în radio și i-am învățat una alta, fie că erau ascultătorii noștri deveniți acum celebri directori, toți cred că fondatorii de atunci ai radioului sînt acum prea bătrîni pentru radio, că n-au talent (și poate că nu au avut niciodată), că radioul e altceva acum, nu cum era pe vremea aia. Din punctul meu de vedere, pe care nu mă aștept să-l înteleagă nici un om de radio actual (motivele le găsiți mai sus), radioul și-a schimbat doar haina. În esență acesta a rămas un mijloc de comunicare în masă, dar nimeni nu-și mai dă seama. Și din păcate, acum are prea multe butoane, prea mult marketing, matematică și mai ales șmecherie și prea puțin spirit. Pentru că dă doar ora exactă (gen este ora 12 și 43 de minute și mă ascultați pe mine X-ulescu la cel mai nemaipomenit radio), vremea și 3 banalități citite în Can-Can.

Și de aceea zic…ne-am răcit gura de pomană!..

Advertisements
Comments
  1. kidutza says:

    pentru mine, acel an si mai bine de jumatare, a fost o perioada super. acum imi vad de jobul meu.

  2. hm says:

    nu v-aţi răcit gura de pomană.
    Zice un ascultător de-acu’ 21 de ani.
    Lucrurile bune nu se uită niciodată. Amprenta lăsată de voi asupra presei şi chiar asupra unei părţi a societăţii e mai importantă decît va recunoaşte orice dobitoc din FM-ul de azi.

    Voi aţi vorbit şi noi v-am ascultat. Şi am trăit bine cu toţii o vreme…

    Mulţumesc.

  3. Mihai Mustata says:

    Salut Diana!

    Nu sunt deacord cu ce spui tu. Cei care v-au ascultat atunci inca mai tin cont de ce a fost in acea perioada. Nu ti-ai racit gura de pomana…nici tu, nici Codruta si nici ceilalti.
    Ce vreau este sa ne mai aduci aminte din cind in cind de ceea ce a fost atunci…e tineretea noastra.

    Va multumesc din suflet!

    Mihai

  4. niku_elektriku says:

    kaput

  5. Alex says:

    intr-adevar…trist…
    Am IUBIT radioul in anii ’90. Astazi, in Romania cel putin, e o mare GLUMA
    Nu vreau sa generalizez dar oricum, ce astazi a ajuns sa fie exceptia, mai demult era regula!

  6. aurel anton says:

    buna diana . mi-e dor de acel radio din anii 90 ,si as vrea ca intr-o zi cineva sa faca un radio asa . poate tu .de ce nu/
    ?
    sunt atatea frecvente in bucuresti exemplu dublura profm 102,8 care nu mai emite bine adica e mai slab semnalul de cand este pe 97,9 fostul info pro , 91,7 sau 92,7 se pare ca ar fi de vanzare .mi-ar place mult sa apara un radio facut cu pasiune asa cum era pe vremuri fara playlist.succes.

  7. claudia says:

    deci, cand pleci din tara? 🙂

  8. Diana Singer says:

    eh, uite ca au sarit toti optimistii, desi se cam vorbeste la trecut…dar in afara de tinerete, ce a mai lasat vechiul radio in urma? dust in the wind, daca ma intrebati pe mine…
    @Claudia:curind, foarte curind.

  9. Soby says:

    Eu as sta cu tine la o cafea sa ascult povesti despre trecut. Ajuta mult in viitor, se pot fura idei pe care le dezvolti pentru viitor.

  10. Alex Mol says:

    si yo, si yo vin :))))))

  11. Monica says:

    Aproape ca mi-au dat lacrimile citind randurile tale…Pentru ca eu am avut ocazia sa ajung acolo…la Uniplus Radio, pe celebra straduta – scuze, imi scapa numele – de pe langa Biserica Armeneasca, in vila aceea absolut dementiala, in care o mana de oameni au vrut sa atinga stelele… Si au reusit… Eu am fost cu voi de la inceput…eu v-am considerat pe toti prietenii mei, desi habar n-aveam nici macar cum aratati… Eu am sunat intr-o seara la voi, aflandu-ma intr-o dispozitie euforica de exceptie, si n-am zis decat atat : “Alo, MTV-UL??? Vreau sa vorbesc cu Hugo de Campos…” Si cine a raspusn, mi l-a dat pe telefon pe… Cristi Balaci…
    Mi-e dor de voi, mi-e dor de anii aia… Si da, eu prefer sa traiesc din amintiri, pentru ca prezentul e cum e, iar viitorul e incert… Imi place sa redeschid jurnale vechi, imi place sa ascult casete audio (mai are cineva casete audio???) cu muzica de atunci, imi place sa ma plimb pe strazile unde am copilarit… Ii urasc pe cei care imi fura viitorul si ma obliga sa traiesc “handicapata” sufleteste…
    Multumesc pentru randurile pe care le-ai scris…sper sa nu fie totusi ultimele despre CUM A FOST ATUNCI…

  12. George says:

    1. Stii povestea aia cu omultelu care s-a gandit la inceputul vietii sa schimbe lumea, si-a dat seama ca e prea mult, macar sa schimbe tara lui, si asta a fost prea mult, hai macar sa schimb orasul, tot prea mult si ajuns in pragul batranetii s-a gandit ca ar murii impacat daca macar pe el s-ar putea schimba.

    2. Intr-o forma sau alta, radio inseamna arta. De ce naiba oamenii continua s-a quantifice arta ? La fel cum arta underground e de kkt cand se declara “culta”, la fel si arta mainstream e de kkt cand crede ca “a invins”. De unde dreaq atatea etichete si mai ales pentru ce, ca sigur nu pentru alea 21g din noi ? Bani, succes, elitism, astea nu dor ? Nu ne stim traii fereicirea, nu stim “de ce ?”, nu stim sa fim simplii, nu stim nici macar sa fim complicati, nu stim prea multe. S-ar zice ca fericirea consta in felul in care escaladam muntele. Am o vaga impresie ca Tesla(ca tot vb de eter), Einstein oameni care efectiv au schimbat lumea, au stat prost la capitolul fericire si nu pentru ca nu aveau toate motivele din lume. Ti-am spus ba ca-i fericire, tu Batman, Batman ….

  13. pheideas says:

    Diana, mai sunt “beduini” ratacitori, pentru care, nimic nu va fi mai important decat, sa se aseze undeva si sa privesca “rasaritul”. Dar pana atunci, “blestemul” nostru este sa vedem, sa stim, si sa nu putem face nimic. La urma urmei, suntem prea multi … selectia naturala va trebui sa-si spuna cuvantul. 🙂
    “Nu incercati sa schimbati lumea, pentru ca nu vrea sa fie schimbata. Cei care vor schimbarea, sunt nebunii si oportunistii. Primii se lupta cu “morile de vant”, incercand sa impuna un ideal sau o realitate, iar ultimii vad in schimbare o oportunitate pentru binele personal.”
    Ma bucur ca te-am descoperit ! Am sa te adaug in lista.

  14. Diana Singer says:

    Multumesc mult. Frumos si blogul tau, felicitari! Cit despre schimbarea lumii, ei bine, nu asta vreau sa fac, dar nu pot sa ignor faptul ca am datoria morala sa spun macar ce ar trebui schimbat.

  15. Diana Singer says:

    Multumesc mult, saceleanule luptator:)

  16. pheideas says:

    Atunci vom ramane “beduini”, ratacind in desertul ignorantei. 🙂

  17. nichi says:

    ma copii, intre timp am descoperit bucatica lipsa, pacatul originar al radioului…

    Nu ai cum sa intelegi ce este aceea o masina cu radio pana nu conduci o masina cu radio pe continentul Nordamerican.

    Europa a fost, este si va ramane intotdeauna un continent de trasura si clopotnita… hai, si tramvai, treaca de la mine.

    Tehnologia aceasta auto/radio a fost importata abuziv, fara discernamant in Europa. Europenii nu aveau nevoie nici macar de telefon – vezi cazul Bell. Pe cat de caraghioase sunt in Europa, repetitia este mama invataturii, si astazi tot europeanul ia ca norma masina si radioul.

    Astfel anii au trecut, si europenii au devenit incet si sigur un fel de americani fara america. Degeaba te sui la volan si pornesti radioul, in jurul tau nu rasare America.

    Singurul paleativ pe care il intrevad este pelerinajul, care, in cazul de fata, ar insemna sa faci o vizita peste Atlantic, ca sa intelegi la ce sunt utile autoturismele si radiourile.

    O sa aveti surpriza (pentru ca sufleteste suntem la fel construiti) sa recunoasteti partial sentimentul pe care il ai ascultand un radio bun – oriunde ar fi el. Daca va reuseste experimentul, scoateti aparatul foto pe geam, trageti o poza cu peisajul din jur si duce-ti-o inapoi in Europa, sa o lipiti de bordul “masinii”. Merita fiecare cent.

  18. msk says:

    Diana, am si acum in minte noptile in care stateam si ascultam Azilul de Noapte….

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s