084 – Radio&Showbiz: Ion Cristoiu credea ca cei mai buni ziarişti sunt cei care n-au nici o legătură cu presa

Posted: March 4, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

Nimeni nu scrie mai frumos decât Simona Catrina, ziarastă de când se ştie şi poetă fără operă. La ea până şi mesajele pe e-mail şi SMS-urile sunt parcă versuri fără voie, cel puţin asta a fost mereu impresia mea. O cunosc de pe vremea când lucra la Evenimentul Zilei şi  am invitat-o la una dintre ediţiile „Azilului de Noapte”, după care ne-am pierdut prin timp, ca să ne reântâlnim mai apoi pe internet. Pe urma ne-am pierdut din nou si uite-asa trec anii…
Atât ea, cât şi Alice Năstase (lucrează împreună la revista TANGO acum) scriu să te ungă pe suflet, când nu mai ai chef de citit articolele din ziare şi reviste mondene, fără zaţ şi culoare. Acesta este motivul pentru care le-am rugat să-şi lase câteva dâre de tuş şi în cartea mea, considerînd că nu pot decât s-o înfrumuseţeze şi să-i dea valoare.

Iată pentru început ce povesteşte Simona Catrina despre experienţa ei media.

„1992. Citeam zilnic abia-apărutul Evenimentul Zilei. Era ceva fenomenal, ceva ce nu avuseserăm până atunci. Costa vreo 50 de lei, parcă, şi ştiu că-i lăsam femeii de la tarabă dublu, că să mi-l oprească. Pe vremea aceea eram translator într-o ambasdă şi, deşi treaba asta sună suficient de pompos ca să nu mai râvnesc la altceva în viaţa vieţişoarelor mele, eu mă visăm prosteşte “ziarist”. Colega mea de birou îşi făcea unghiile cu roşu aprins – ţin minte şi acum – (ne plictiseam, era vară şi diplomaţii erau pe coclauri, în vacanţe) – şi îmi zicea că bat câmpii de-i deznod.
Câteva luni mai târziu, am ochit prin holul Facultăţii de Litere (pe care tocmai o terminasem în 1992) un bilet tandru, scris cu pix verde, lipit strâmb pe avizier: “Evenimentul Zilei angajează redactori-traducători, cunoscători a cel puţin două limbi străine”. Pe 9 aprilie 1993, executam knock-knock la Casa Presei, la uşa redacţiei. Mi-a deschis bodyguardul.
Gică Voicu (pe atunci redactor-şef adjunct) m-a angajat cam pe vorbe şi pe bănuieli, după un dialog suprarealist – eu aveam pălărie roşie şi machiaj cam cleopatric şi cred că Voicu mă privea ca pe o nebună. Mă rog. Mi-a spus că am să lucrez de probă o lună, apoi mai vedem. Am mai “văzut” după doua zile când, edificat asupra abilităţilor mele, cica, mi-a transmis prin cineva că sunt angajată defînitiv.
Înşir toate astea nu dintr-o furie a amanuntelor prosteşti, dar aş vrea să se ştie, de fapt, că nu Ion Cristoiu făcea angajările la Evenimentul Zilei. Adică nu făcea angajările care contau cu adevărat.
În schimb, angaja muncitoare fruntaşe din construcţii, foşti şefi din braserii, care comandau ulterior, la magazia ziarului, “două pungi cu biţi pentru calculator” (absolut autentic, vă jur!), foşti patiseri şi fustangii de calibru. Ba chiar a angajat-o la un moment dat pe Miss Romånia de-atunci, Camelia Ilie (pe post de redactor!), căreia şeful ei de la secţia Cultură, Petre Porea, avea obligaţia să-i rescrie tacticos ştirile, ca să pară fata ziaristă. Paranteză: îl chema în buletinul dumisale Petre Oprea, dar odată i-a apărut numele greşit în ziar – “Porea” – şi lui i-a plăcut mai mult. şi-aşa a rămas.
Revin la meşteşugul lui Cristoiu de a angaja personaje atipice: el era convins că, dom’le, cei mai buni ziarişti sunt cei care n-au nici o legătură cu presa. Oameni din toate domeniile. Timpul nu prea i-a dat dreptate. Cristoiu a făcut din Evenimentul Zilei un spectacol. Noi, redactorii, purtam la un moment dat treninguri albe cu bulina roşie pe piept – sau să zic pe sâni, ca să fie tabloul complet? Eram 500 de redactori, cu corespondenţi cu tot. Jumătate erau decor, scriau o ştire pe lună, şi aia nepublicabilă.
Deşi m-am învârtit pe-acolo vreo trei ani, personal nu aveam de a face cu Ion Cristoiu. La şedinţele de sumar nu intrau decât şefii. Am fost mai întâi în secţia de Magazin-Externe, la Bulina Albastră (ediţia de după-amiază a Evenimentului). Redactor sec, pret-a-porter. Scriam ştiri despre congolezi care mâncau ace de siguranţă şi americance răpite de extratereştri.
Peste vreun an, când s-a desfiinţat Bulina Albastră, s-au petrecut două fenomene ciudate: unii au fost puşi pe liber, lucru inedit – în general, nimeni nu era dat afară, se ştia. Al doilea: s-au mai atenuat beţiile din redacţie. Tura de noapte de la Bulină nu mai pleca acasă decât a doua zi la 9.00. Dormeau mulţi pe scaune, îi găsea femeia când dădea cu teul, a doua zi. Erau amorţiţi şi pungiţi, îmbibaţi de vodca de la bufet. Redacţia trăznea de mirosul înţepător al viciului, dar pe de altă parte geniul funcţiona. Nu ştiu cum, dar majoritatea beţivilor patentaţi de la Evenimentul musteau şi de talent.
Eram 300 de oameni în redacţie şi numai un sfert aveau scaune. O fată de la Politică Externă, Camelia Muntean, m-a repezit ca pe o spălătoreasă toantă, când m-am aşezat din greşeală pe scaunul ei. Eu nu aveam. Scriam pe trepte, aşezată direct pe ciment, veşnic murdară de praf pe fund. Carcaleam cu pixul, apoi dădeam textul la dactilografiat, după care îl corectam tot cu pixul.
La început, puneam titluri lungi şi încâlcite. Adina Mutar, prima mea şefă de la Evenimentul Zilei (conducea departamentul Magazin – sau “secţie”, cum îi spuneau atunci) m-a învăţat să pun titluri. Pricepeam repede, dar aveam complexele începătorului. Când aveam o pauză de scris, mă refugiam într-un colt şi îi priveam pe toţi cu invidie.
Radu Tudor şi iubita lui, Irina Zidaru (de la Servicii Secrete), erau singurii din hala principală a ziarului – unde lucrau vreo 80 de oameni – care beneficiau de masă lată. Acaparau spaţiul şi erau posesivi cu teritoriul, încruntându-se ori de câte ori, în lipsa lor, cineva le muta ascuţitoarea mai la stânga.
Dan Andronic (şef la Politic) nu vorbea cu nimeni. Mi se părea arogant. Daca ne întâlneam în prag, forţa pasul şi aproape mă îmbrâncea. Nu mi-amintesc să mă fi lăsat vreodată să intru prima, în virtutea codului manierelor cât de cât elegante. Era îndrăgostit de o fată de la secţia Economic – bloduţă, picioare lungi, dar toţi ziceau că-i sărăcuţă la mansardă. Nu ştiu, n-am vorbit cu ea niciodată. Adică ea nu vorbea cu mine. Cine eram eu ca să-mi dea atenţie?
Mai târziu, Dan Andronic s-a însurat cu colega lui de secţie, Anca Alexandrescu – fata lui Horia. Mi se părea firesc, nu ştiu de ce.
Tot şef şi tot pe la Politic (nu mai ştiu acum care, cum şi în ce ordine) era şi Adrian Halpert, redactor-şef la Libertatea de azi. Mama lui, Puşa, era secretar general de redacţie.
Era epoca în care Horia Tabacu făcea ravagii şi contoriza asiduu pietoanele staţionate regulamentar în patul lui, după câte-o beţie antologică.
Alex Revenco, şef la Muzică, avea o secţie ticsită de fete topite după el, după top-uri şi după pantalonii de velur mulaţi pe şolduri. Mai avea în departament şi un băiat care venea mereu cu căţelul la serviciu, pentru că nu avea cu cine să-l lase. Toţi ciufuleau animalul şi le era milă de stapână-su, că se purta ca o mamă eroină. Caţelul bea Coca-Cola până plesnea.”

(miine: “Bănica Jr. o remorcase de mână pe Cristina Ţopescu, fulgerând telenovelistic: “Iată femeia pe care o iubesc!”)

Advertisements
Comments
  1. Mihai says:

    Tin sa fac o cuvenita precizare Adrian Halpert nu mai lucreaza la Ringier de aproape doi ani de cand a trecut in trustul “patricist” Adevarul.

  2. Giuglea says:

    simona catrina avea pe vremea aceea peste 100 de kg. dizgratioasa, cu un aer de nespalata, scria numai articole despre “femei goale”, la una din sectiile lui gica voicu. reiese clar si din asa zisul ei articol, toti erau prosti si incruntati, numai ea era desteapta si exemplara… pentru cunostinta ei, camelia muntean era un foarte bun redactor al sectiei externe, cunoscator la perfectie al limbii ruse. cristoiu facuse abonament la itar-tass special pentru ea. indrazneste ea de la “femei goale” sa se compare cu camelia?! sau cu restul mentionati acolo?! dac-l intrebi acum pe cristoiu, habar n-are cine a fost aceasta simona c. multe aspecte sunt grav denaturate in relatarea ei autista in legatura cu atmosfera de la evenimentul zilei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s