083 – Radio&Showbiz: Doina Ene:“Am mancat din pensia mamei, fortand-o si pe ea sa tina regim de fasole, cartofi, lapte si multa paine….”

Posted: March 3, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

doina_ene1(foto: Doina Ene, Catalin Barbu si Catalin Alionte, acum la Roton)

Doina Ene despre Radio Contact (ultima parte):

“Referindu-ma din nou strict la muzica, regimul bazat pe playlist era destul de rigid. Si nu asta ar fi fost problema, daca in playlist ar fi fost ceea ce trebuie. Dar de prea multe ori simteam nevoia sa schimbam ceva , macar cate-o piesa, suferind dupa cele pe care le dadeam la liber si le indrageam, si nu la mai regaseam deloc in configuratia impusa. Si nu intelegeam de ce trebuie sa se intample asa. Ca bine nu era. Si nu cred in teoria ca ceea ce dai pe post nu trebuie sa-ti placa, in primul rand, tie! Ba trebuie sa-ti placa, sa iubesti chiar!
Si a fost din ce in ce mai putin bine si din ce in ce mai rau. Mai ales din 1996, cand domnul Tariceanu a fost numit ministru al industriei si a trebuit sa renunte la administratia radioului.
Eu aveam programe si in timpul saptamanii, si in weekend! In timpul saptamanii de la 10 la 14 si in weekend, de la 8 al 12. Am prezentat o gramada de weekend-uri country music, mult timp dupa materiale inregistrate, pe care traduceam, de la biblioteca americana. Facea rost de ele Alexandru Gheorghias, care prezenta top nostalgic. Apoi am facut emisiunea de country exclusiv dupa niste albume vinyl, donate noua de American Navy cu nu stiu ce ocazie. Cat incepusem sa iubesc country music!
Mai aveam un minitop: top matinal- top 5, duminica. Mama, ce–l mai iubeam! Aveam voie sa dau ce vreau eu, pana cand Peppino mi-a zis c-a auzit o piesa de era sa se taie cu lama de ras! Ma rog ! Pe urma s-a dus si topu’, fiindca eu n-am suportat sa iau lectii de la cineva neavizat.
Si uite-asa, mai cu bine, mai cu rau, mai cu niste pareri divergente, mai cu niste nemultumiri inghitite, veleitati de sefi, peste cei cu care ar fi trebuit sa te comporti ca de la egal la egal, ca doar pornisem de la acelasi statut, am ajuns in anul 1998. Cu maaaare ghinion se pare, pt mine.
In urma unei sedinte la care eu nici macar n-am participat, lucru sigur premeditat, am ramas cu un singur program de emisie. Cand sa-mi iau eu castile si sa ma duc in studio, a doua zi, hopa!, Marius Furdui incepuse deja programul pe orele mele de emisie.
“ Ce s-a intamplat ?”  intreb eu. «Nu stiu, nu ma intreba pe mine » zice el vadit jenat de situatie. « Uite acolo pe perete noua grila ! »
Ma uit. Un program. Deci uuuuuun program. “Cum asa? Da’ asta nu se poate ! Asta nu poate ramane fara comentarii!” Mi-am spus eu.
Si ma duc unde as fi putut afla si un raspuns pertinent la intrebarea mea fireasca “De ce?”
N-am aflat raspuns, m-am enervat, ranita in orgoliul meu de vedeta radio, careia i se iau ore de microfon, nejustificat, si-am zis: “Daaaaa? Atunci nu mai vreau sa fac nici programul asta ! La un program, nu te-aude nimeni!”
“Bine” a fost raspunsul parca abia asteptat. Nici tu“ Stai femeie, nu fii nebuna ca masura e temporara, stai , ai rabdare, calmeaza-te!” nici tu alte vorbe de compasiune.
Si in acel moment se numeste ca mi-am semnat sentinta la tacere!
Nimeni, din cei responsabili si care aveau putere de decizie, nu a catadicsit sa-mi sugereze sa revin la microfon, dovedind micime sufleteasca si neintelegerea importantei pt radio cel putin, a revenirii mele pe post!
Cand Radio Contact a implinit 10 ani de existenta, l-am rugat pe Peppino cu cerul si cu pamantul sa-mi dea macar programul acela, la care, dintr-o furie fireasca, renuntasem.
Mi-a raspuns sec ”N-ai fost inspirata!” Atat si nimic mai mult. Zambind cinic.”N-ai fost inspirata” si gata. M-a ucis!

Peppino si Gabriela Vranceanu Firea

(Foto:Peppino si Gabriela Vranceanu Firea)

Am plans. Ooooo, cat am plans. Si mult si multa vreme. Si multe nopti visam ca sint la microfon. Si ma trezeam vlaguita. Ma simteam fara sens. Goala. In stare de prostratie. Ce-o sa fac eu fara emisie? Fara aer? Radioul era viata mea, sufletul meu! Ascultatorii mei erau parte din viata mea si-mi conditionau fericirea! Cum sa merg mai departe, schiloada de radio? Cine mai eram eu? Nimeni, nu?
Ei, atunci am fost eu fraiera! Ca n-am plecat in secunda doi la Radio 21, acolo unde copilul bun, si cuminte, si politicos, si sensibil, si talentat, Alex Macavei, m-ar fi primit sigur. Eram inca o voce indragita…..
Dar m-am incapatanat, intr-adevar total neinspirat de data asta, sa raman, in speranta ca lucrurile vor reveni la ceea ce consideram doar eu, se pare, normal. Nu doream sa plec pentru ca eu ma atasez, sint sufletista si constanta. Mare greseala! Am invatat greu si dureros sa ma obisnuiesc cu mine asa, fara sa mai daruiesc si sa primesc inapoi dovada influentei mele asupra oamenilor.
Am pierdut prieteni, am pierdut cunostinte. Toate acestea m-au marcat profund. Mai ales ca, dupa acest refuz categoric, si o perioada in care mi se scurgea singele din vene, cand toti ceilalti colegi ai mei intrau in studio, isi faceau programul ca si pana atunci, iar eu stateam pe bara, pedesita pe veci, tanjind dupa emisie, a urmat plecarea din radio si mai dureroasa. Si cutremurator de nedreapta.
scan10008

(Foto:Andreea Vadineanu si Doina Ene)

Mi s-a inscenat ceva ce nu poate fi asternut pe hartie, si mai ales nu vreau sa folosesc cuvintele care descriu incalificabilul gest, si am fost constransa sa-mi dau demisia. In 2002. Incoltita si disperata, in zadar am incercat singura, singurica, sa ma dezvinovatesc. Si nu mi-a luat nimeni apararea. Nimeni. Cea care dormea cu cheia sub perna, daca recunostea acest lucru, m-ar fi scos. Dar a tacut malc. Cine stie, cunoaste.
Pt ca era UN SCENARIU SCRIS ESPECIALLY FOR ME. Motivul imi scapa. Sau il banuiesc, dar e atat de aberant si diabolic, incat nu merita mentionat.
Si mai ales eram consternata la ideea ca Peppino nu reusise sa ajunga sa tina la mine. Nu eu nu reusisem sa-l fac sa tina la mine, el nu reusise, pt ca era incapacitatea si esecul lui, nu al meu, in aceasta relatie. As fi bagat mana in foc ca n-o sa renunte la mine, pentru nimic in lume, pt ca ma considera un om de incredere si fidel. Dar uite ca ma inselasem amarnic.
Intr-atat de socanta a fost departirea mea de Radio Contact. Pacat! Mare pacat!
A urmat o perioada in care am agonizat efectiv. Fara serviciu, incercand sa muncesc orice, fara succes, si vanzandu-mi toate valorile din casa. Am mancat din pensia mamei, fortand-o si pe ea sa tina regim de fasole, cartofi, lapte si multa paine.
ianinte de asta am mai lucrat 6 luni la Radio Star, fostul Uniplus si actualul Magic FM (dar nu ca DJ) si am dat si acolo de o atmosfera sinistra. Ma simteam bagata pe gat si considerata o amenintare pt habar n-am cine. Si nimeni nu facea macar minimul efort sa mascheze atitudinea asta. A existat o fatuca acolo, Alina, care se presupunea ca trebuie sa ma invete un soft, si cand intentionam sa fur cu ochii, pt ca de invatat nici ca se punea problema, aproape ca-si intorcea monitorul, sa nu vad nimic. De vise rele! As vrea sa uit……
Acum lucrez intr-un radio. Un radio in care as putea face altceva decat fac. Un radio in care ar trebui, daca nu sa fiu rugata, macar sa mi se permita sa fac ceea ce stiu cel mai bine, si mi-ar aduce cel mai mari satisfactii, pe langa beneficiul infinit pe care l-as aduce radioului. Dar inca nu se intampla nimic…..si ma sufoc.
Mare dreptate are Diana cand zice “interesant mi se pare că Andreea nu e singura care a făcut parte din media şi care acum se retrage în sânul generos şi comod al familiei. Din păcate însă, mai devreme sau mai târziu o va trăda, dacă va avea norocul de a-şi găsi din nou un locuşor în nebunia asta, care nu te mai lasă să te gândeşti la oameni… de ce spun asta? Pentru că meseria asta îţi creeaza un stil de viaţă şi îţi intră în sânge, e un drog periculos, deoarece te hrăneşte spiritual şi chiar fizic. Odată ajuns să te înfrupţi din el te va urmări toată viaţa şi te va defini. Oricât ai vrea şi chiar dacă existenţa unui copil poate să te manipuleze, un bărbat (sau o femeie) alături de care mergi pe acelaşi drum la un moment dat, nu vor reuşi, în final să suplinească  nevoia de tine însuţi…”
N-am sot, n-am nici copii. Am avut un sot. Pe urma n-am mai vrut. Nici copii n-am vrut. NU VOIAM SA UIT DE RADIO! Sau, poate n-am vrut sa nu pot fi o sotie model, o mama model, pt ca mintea si sufletul meu erau promise radioului, si nu as fi suportat sa mi se reproseze ca sint o sotie, sau o mama mediocra, din cauza unor cai verzi pe pereti!
Nu ma simt neimplinita ca nu am o familie, ma simt chinuita de neimplinirea pe plan profesional, fiindca nu fac radio! Nu vreau culise, vreau pe scena!
Asta inseamn ca incet incet imi revin si asta mai inseamna ca simt din nou gustul luptei, pentru ca mi-am amintit ca sint o luptatoare si n-o sa abandonez niciodata visul meu cel mai drag, radioul. Somewhere, somehow, I’ll be back!
Si fiindca sint fan infocat GUERRILLA, iar piesa asta e pe la ei frecvent, ascultati ca dedicatie: Keane – “Better Than This”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s