081:Radio&Showbiz: “Unde e piesa aia cu parintii? Aia cu parintii, cu popii mai!”

Posted: February 28, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

scan10011

(foto: va las pe voi sa recunoasteti personajele, ia sa vadem:)

Doina Ene despre Radio Contact (partea a 2-a):
“Belgienii, sa le dea Dumnezeu sanatate, au facut o scoala de radio impecabila cu noi, au avut pe cdrom, ce doreai si ce nu, ce-ti poftea inima in materie de muzica, piese de piese! Dar cand tu nu cantai decat 30% din ele, de unde sa se mentina succesul rasunator de care se bucurase la inceput radioul?
Muzica conteaza enorm pt un radio! Si degeaba te uitai in cdrom ca curca-n lemne, daca nu-ti zicea nimic nici interpretul, nici titlul melodiei! Daca voiai si voiai sa te pui la punct, trebuia sa te inarmezi cu multa rabdare si bunavointa si sa iei piesele la ascultat. Toate. Oricate ore te-ar fi costat! Dar cine e dispus sa faca asta? Numai si numai oamenii pasionati, oamenii dedicati, oamenii care ard pt o idee, pt un vis!
Si numai fiind intr-adevar pasionat de radio, si atent cu ce-i iese pe gura, si cum se adreseaza celui caruia ii datoreaza audienta, un animator poate deveni vedeta veritabila a unui radio! Sau asa ar trebui…
Si daca nu m-as considera unica si irepetabila in multe privinte, n-as sustine asta. Daca nu m-as considera o reala pierdere pentru radio, n-as sustine asta! Domnul Tariceanu mi-a spus odata un lucru pe care nu l-am uitat niciodata: “Vezi ca intri intr-o transa verbala si nu te mai intelege nimeni!” Mi s-a parut atat de adanca remarca asta, chiar daca nu o consideram adevarata decat intr-o oarecare masura, incat am cazut pe ganduri. Culmea insa, nu mi-am insusit afirmatia lui ca pe o critica, ci ca pe o caracterizare asa, foarte interesanta! Ma simteam de-a dreptul speciala. Si poate si eram. Nu mi s-a intamplat o data sa am pana de inspiratie. Poate sa nu apuc sa zic tot ce-as fi vrut intr-o zi anume. Asta da! Da’ zau nu aveam intentia sa fiu complicata, eu credeam ca ajung la oricine cu ce spuneam. Si confirmari aveam din plin.
Trebuie sa fii original, sa ai identitate, sa ai fanii tai, oameni care sa-ti astepte programul. Oameni care sa nu mai asculte un radio, pt ca tu nu mai esti pe frecventa lui! Cel putin asa ar trebui sa crezi ca se va intampla! Sa te crezi util! Sa ajuti prin cuvintele tale muzica, pt ca ea sa-si atinga scopul, nu sa demolezi efectele ei. Sa ai un mesaj, o atitudine.Trebuie sa educi publicul, sa-l orientezi, sa-l cresti, nu sa-l lasi sa se balaceasca in incultura. Si ma refer aici la bogatia trairii. Cred in prezentatorii care nu folosesc radioul ca rampa de lansare, ci ca punct terminus. Nu pot considera radioul o afacere, sau, in primul rand, o afacere!
Eu eram destul de interiorizata si timida, dar la microfon am devenit vegetatie luxurianta, cu tot cu fauna aferenta. Acum nu mai gasesti acelasi entuziasm, aceeasi daruire, acelasi fler la gusturile oamenilor, aceeasi grija in exprimare, aceeasi preocupare pt a satisface pretentiile publicului.
Din pacate, ascultatorii pe care Radio Contact i-a invatat ce inseamna muzica, comentariile si stirile de calitate, de o anumita tinuta, au fost constant dezvatati sa aiba filtre sanatoase de selectie. NU MAI EXISTA SCOALA DE RADIO IN ROMANIA. Pentru ca profesorii au fost scosi pe tusa…
Cel mai apropiat de ceea ce a fost Radio Contact in anii de glorie, este, fara doar si poate, Guerrilla. E cel mai corect radio, cel putin din punct de vedere al playlistului. Aproape impecabil! Parerea mea, normal.
Si mie mi-au fost dragi niste oameni din radio.
Tocmai pt ca nu erau banali.Tocmai pt ca i-am perceput ca pasionati de muzica si convinsi de rolul si influenta ei asupra oamenilor.
In primul rand l-am admirat pe Gabi Dobroiu! La un moment dat ramasese numai el in radio. Asta inainte sa vina primul val, el facuse parte din valul zero, ca sa zic asa. Care s-a tirat foarte rapid. Si ascultam Gabi Dobroiu si-n sculare  si-n culcare, si la baie si la bucatarie, il sorbeam pur si simplu. Cred ca venea dimineata, statea vreo 3 ore, se mai ducea pe unde avea treaba, iar venea, pleca  de se culca vreo 2 ore, iar venea…. si pe urma stingea lumina si inchidea usa studioului.
Pe el l-am admirat sincer. Desi nu l-a mai prins in radio si nici macar nu am facut cunostinta, o sa ramana in mintea mea ca un reper vesnic valabil de prezentator radio.
Pe Cristi Nemteanu l-am simtit mai aproape pt ca l-am si cunoscut, si l-am si vazut la lucru. Si era mortal! Avea atata viata in el, era un om atat de normal si atat de special totodata, incat personalitatea lui m-a coplesit!
Pe Nemteanu nu apucasem sa-l vad o gramada de vreme la inceput, pt ca avea program de party in weekend. Imi placea la nebunie ce face, si ma intrebam cu cati oare mai e in studio, pt ca iti dadea impresia ca acolo se incingea de fiecare data cate o mare petrecere si topaie lumea pe mixer! Avea o dinamica extraordinara si un tonus de invidiat, chiar si pt un prezentator american! Jurai ca-i de-acolo!
Cand l-am intalnit, am ramas masca! In studio, aruncate sub fereasctra langa calorifer, plase cu cartofi si ceapa, si la o masa de mixaj care se batzaia din toate incheieturile, un blond in transa, cu castile pe urechi, astepta momentul propice sa-si insereze interventia! Am ramas inmarmurita… Deci se poate si asa! Un om care face cumparaturile pt casa, fara aere, fara vedetisme, un om modest si un impatimit al radioului! Asa ceva mai rar. Mi-a fost drag din ziua aia! Mai ales cu doua lucruri m-a dat gata: unul ca venise el mandru cu piesa “Because I Love You” a lui Stevie B, pana  sa ne-o trimita belgienii (deci frigea!), trasa direct din emisie de la nu stiu ce radio american, cu vocea prezentatorului pe ea, piesa pe care, asa cum era, Cristi a dat-o pe Radio Contact si a facut tot posibilul sa acopere vorbele aluia in engleza cu vorbele lui, facand momentul de-a dreptul EPOCAL.
Iar al 2-lea a fost cand, eu fiind in studio cu el, incepe sa ma intrebe febril  “Unde e piesa aia cu parintii? “ “Care piesa cu parintii mai, ai inebunit? “ “ Aia cu parintii, cu popii, mai!” Era vorba de Sadeness a lu’ Enigma, daca va puteti inchipui! Auzi, “cu parintii”! Da’ era corect, in fond, nu? 🙂
Am ras in hohote! Era nemaipomenit omul si n-o sa-l uit nici pe el, niciodata! Mare pacat ca a disparut din fm!
La Cristi Dicianu am tinut mult. Il respectam pt ca la varsta la care altii, acum, n-au habar de capu’ lor, el stia si iubea muzica new wave. Si era simpatic, desi uneori prea acid. Dar avea sarm. Am facut ceva petreceri impreuna. Cu totii! Asta pentru ca eram foarte uniti, ne simteam o familie, si nu ne-am mai fi lasat dusi din radio.
Cu el am fost la Bruxelles. Pt ca belgienii aveau bunul obicei de a ne chema in cate un training mic, din cand in cand, cate 2, cate 2. Cum alegerea se facea de la Bucurest, unii au plecat mai des, altii au avut doar one single trip. In aceasta ultima categorie, am intrat eu si Dino. Mi-aduc aminte ca bateam strazile, minunandu-ne de cochetaria si curatenia orasului, si intr-o zi, ploioasa ca mai toate de altfel, l-am convins sa ne intoarcem spre motel pe un drum ales de mine. Si-am mers de ni s-a acrit, nereusind sa ne orientam corect decat tarziu. Si dupa ce, in sfarsit, am ajuns intr-o zona cunoscuta, mi-a zis el usor iritat: “Doino, daca erai gagica-mea, iti trageam o mama de bataie……”
Din ’98, n-am mai stiut de el, decat ca e la Profm, si-i merge bine. M-am bucurat. Nu m-am bucurat insa ca a plecat, ca a trebuit sa plece. Pentru ceva mai bun. Ceva mai bun care nu mai insemna Radio Contact, ci alt radio. Asta nu-mi mai convenea.
Dicianu, Dino, cum ii spuneau prietenii (deci si eu), a avut un mare rol in recuperarea mea morala. Tin foarte mult la el si acum. El e unul din adevaratii oameni de radio. Care merita sa faca radio, chiar daca nu din fata microfonului”.

Advertisements
Comments
  1. Nana says:

    E enervant ca, in ziua de azi, principala motivatie pentru a ajunge la radio sau tv nu mai este pasiunea sau dorinta de a transmite ceva, ci gandul de a ajunge vedeta. Mirajul ca te vede sau ca te aude o tara intreaga.

    Balanta nu e inclinata cum trebuie. Oameni de valoare sunt indepartati, in timp ce altii, netalentati, intoxica opinia publica zi de zi. Nu e o chestie generala, dar de cele mai multe ori asa se intampla. Ok. Poate publicul cere sa fie asa. Dar publicul poate fi si educat. Aici intervine si marea provocare pentru un om de radio sau tv.

    Dupa asemenea lovituri, e si normal sa nu mai vrei sa auzi de domeniul asta. Totusi, cred ca oameni ca Doina Ene ar mai fi avut multe de spus.

    Repet. Sper ca lucrurile se vor schimba in bine. Iar oamenii de valoare daca nu mai au sansa sa “joace”, atunci ar trebui sa devina (intr-un fel sau altul) “antrenori” pentru noile generatii.

  2. Rayna says:

    Ar fi multe de spus. Ascult o piesa care imi place mult si cred ca versurile se potrivesc…

    “Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair
    In seventy-seven and sixty-nine revolution was in the air
    I was born too late into a world that doesn’t care
    Oh I wish I was a punk rocker with flowers in my hair

    When the head of state didn’t play guitar
    Not everybody drove a car
    When music really mattered and when RADIO was king
    When accountants didn’t have control
    And the media couldn’t buy your soul
    And computers were still scary and we didn’t know everything”

  3. Diana Singer says:

    Rayna,

    triste vremuri:) in afara de “media couldn’t buy your soul” si “Music really mattered” nu subscriu la nimic. I hate flower power and old shit!:) as vrea sa-l vad pe Base cintind la chitara!!! hahahhaa

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s