080 – Radio&Showbiz: Doina Ene. Radio. ONE LOVE!

Posted: February 26, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

doina-ene“Cand am inceput experienta Radio Contact, eram deja toba de muzica. Asta pt ca toata adolescenta mi-o petrecusem ascultand muzica cu caietul in fata si creionul in mana. Imi notam tot ce ascultam. Nu suportam sa ascult ceva fara sa stiu cine canta si cum se numeste piesa. De ce? Poate fiindca ma pregateam sa devin om de radio.  Si chiar daca nu s-ar fi ivit aceasta extraordinara oportunitate, cine stie cum altfel mi-as fi folosit cunostintele muzicale.
Aveam un radio Latvija, cu lampi, identic cu al domnului Tariceanu (dragul de el, ce sef!), pe care il tinea ca amintire in biroul lui din sediul Radio Contact. Si ascultam Europa libera, vestitul si minunatul Radio Veronica si mai aveam eu unul de care nu stiu daca a auzit multa lume: Radio Aman. Senzational. Pur si simplu senzational!
Eram mai coapta decat fragezii mei colegi, si evident, stiam mult mai multe, lucram deja la stat, fapt care ar fi trebuit sa ma faca din start condescendenta. Dar n-a fost asa. Pt ca eu aveam deja experianta dar si multa frustrare pt faptul ca, desi imi dorisem din suflet o cariera artistica, nu reusisem decat sa fac ASE-ul, facultatea de cibernetica, si serviciul era pe masura studiilor absolvite, adica anost.
Eu aveam norocul de a sti mult mai multa muzica decat ei, ei aveau norocul de a nu fi cunoscut alt loc de munca, inainte de Radio Contact.
In orice caz, eram atat de fericita ca lucrez intr-un radio, ca pot sa pun oamenilor muzica, ca le pot impartasi muzica, ca in timp ce ascultam impreuna o piesa, avem poate aceleasi trairi, incat nu mai conta ca am vrut sa fac orice altceva decat ce facusem pana atunci, daca tot venise momentul cel mare, si era extraordinar.
Am inceput timid, ca sa zica asa, cu o emisiune in 2: eu si Sorin Minghiat, un artist aiurit si dulce in acelasi timp, cu care, in afara de faptul ca imi mai cimentam niste cunostinte muzicale, radeam de ma tavaleam, de niste mici gafe din timpul emisiunii, care se numea “Cutiuta cu vechituri”. Si micile gafe erau ocazionate de faptul ca, el facand butoane, si asta neintamplandu-se in fiecare zi, le cam incurca cateodata, mai ales ca trebuia sa-mi asigure si mie calea, jingleuri, fond de stiri, caci eu dadeam si stiri, in afara interventiilor muzicale.
Cu stirile astea, era un circ intreg, am realizat eu dupa ce am intrat singura in emisie: aveam 2 casetofoane si doua pickup-uri. Si evident casete si viniluri de la belgieni, in marea lor majoritate.
O buna bucata de vreme animatorul trebuia sa dea si stiri. Si faceam asa: pe casetofonul din stanga aveam fondul de stiri, care putea fi lasat sa mearga. Pe casetofonul din dreapta aveam o caseta cu o virgula ce trebuia sa intre intre stiri,  caseta pe care o derulam pe repede inapoi in timp ce citeam urmatoarea stire. Dupa ultima stire, nu se mai dadea virgula. Scoteam repede caseta cu fondul de stiri de pe casetofonul din stanga, si bagam repede o caseta cu un jingle. Va dati seama cam cum era? Tare de tot!
Ieseai transpirat!
Aaasha!  Si a venit momentul sa fac program singura . Am avut niste emotii cumplite dar m-am descurcat onorabil. Bineinteles ca piesele erau alese de cu o zi inainte, pe vinyl cum altfel?, cu ceva comentarii invatate de-acasa si cu o noapte nedormita inainte.
C-asa eram eu, aveam naturelu’ simtitor, si nici acum nu sint mult mai altfel, doar ca nu mai sint asa fraiera! C-am fost foarte fraiera, o sa vedeti!
Trebuie sa va spun ca la inceputuri, imi faceam comentariile de-acasa. Pe caiet. Imi alegeam niste piese, iar pt. cele la care doream sa fac o interventie, le scriam si le citeam la microfon. Era destul de obositor sa faci zi de zi chestia asta. Si ceea ce s-a intamplat la un moment dat, a fost de natura sa ma elibereze de un stress si sa ma forteze sa-mi demonstrez ca se poate si fara sa scriu dinainte.
Intr-o zi, a dat buzna in studio Peppino si cu nu mai stiu cine, pt ca fusesem parata, si cel cu care venise  era desigur paraciosu’.Radeau amandoi. “Auzi, Doina, da’ tu citesti?”
“Da”. ‘PAI IA NU MAI CITI!” “BINE”. Auuuuuu! Alte emotii!
Cand am intrat la programul urmator in emisie, nu-mi venea nimic in cap! Ma uitam pe pereti, ma uitam pe fereastra, doar-doar mi-o aparea vreo ideiuta in minte! Si, ioc! Da’ vreau sa zic ca bine ca aveam fereastra, si consider ca in studiourile fara fereastra, esti pierdut ca animator! Ca daca nu vezi putin cer si un copac ceva, o vrabiuta, esti mort ca inspiratie!
Si uite-asa, o zi n-a prea mers, da’ dupa vreo 3 programe, imi mergea gura de n-aveam treaba! Si mai venea Peppino, se uita cumva sub pupitru si ma intreba “ Ma, tu tot citesti?” “ Nuuuu!” “Cum dracu, ca vorbesti la fel!” Adica cam mult si prea elevat. Asta mi se reprosa mie. Dar nu era deloc asa. Eu eram doar un pic mai bogata in cuvinte, probabil ca si in sentimente, in idei. Aveam trecut mai amplu, de! N-aveai cum sa ma faci sa inteleg ca trebuie sa fiu mai banala.
Nici nu puteam. Asa cum exista o stacheta peste care un individ n-are cum sa treaca, fiind limitat, asa exista o stacheta sub care nu poti sa scazi, din respect de sine. N-ai cum.
“Pana n-ai zis tu o duda si azi, nu te-ai lasat” asta auzeam destul de des de la Peppino, dar sint absolut convinsa acum, ca cineva ii baga in cap ca eu sint altfel, pt ca acel cineva nu putea urca pana la mine. Si daca gresesc, lasati-ma sa-mi imaginez chestia asta, ca tot nu mai incurc pe nimeni!
A fost foaaarte frumos atata timp cat n-am avut playlist! Cand veneam cu casetele de-acasa si mai apoi cand ne bateam pe vinyl-urile din studio! Cine-a dat, ce-a dat, ce mi-a mai ramas mie de dat, si mai ales cand a dat cel de dinaintea mea o piesa, ca sa treaca cel putin 1 ½ h ca s-o pot da si eu! De aici s-a nascut si notiunea de heavy rotation!
Mai tarziu ne-am resemnat la obligativitatea playlistului si am inteles utilitatea lui. Acum n-as mai vedea radio fara playlist. Ar fi total aiurea si lipsit de orice fel de control. In plus, ar insemna sa lasi emisia la latitudinea animatorilor si nu poti baga mana in foc ca un dj stie indeajuns de multa muzica ok pt radio.
Problema Contactului a fost ca, director de programe, aproape simultan cu introducerea playlistului, a fost numit un om fara cultura muzicala. (Pana atunci fusese director muzical Alexandru Sasha Nita, pe care am deosebita placere sa-l mentionez aici, un om doldora de muzica, un om care-si scoate castile de pe urechi probabil doar cand se baga in pat, si care face playlist la un radio public. Care a plecat urat de tot, cu o acuzatie pe care nu mi-o mai aduc aminte exact, falsa, si care l-a lasat brusc pe drumuri, cu copil abia nascut. O mizerie! Vina lui, daca o fi existat cu adevarat, era oricum mult sub vina generala a multor directori muzicali actuali, care dau interzis muzicii adevarate si lasa in emisie numai ciurucuri si intoxica ascultatorii cu nonvaloare!)
Si, revenind la incompetenta si incultura muzicala, cand astepti ca directorul de programe sa invete muzica , procesul asta e clar in defavoarea radioului, pentru ca muzica se invata in timp, discernamantul in muzica se exerseaza in timp, si daca iti lipseste cu desavarsire vocatia pt radio si pasiunea pt muzica, nici macar timpul nu te ajuta. Iar cand ajungi in jobul asta, tre’ sa fii cam fi brici!
De asta a cazut Radio Contact. Pentru ca niste oameni nepriceputi s-au apucat sa macelareasca muzica, taind in carne vie, au disparut treptat hiturile adevarate, care au fost condamnate la nedifuzare. SI PENTRU CA S-A “DESCOTOROSIT” FIX DE CEI MAI VALOROSI OAMENI!”

Advertisements
Comments
  1. Nana says:

    Foarte frumos povestit. M-a amuzat si m-a intristat in acelasi timp. “PIA IA NU MAI CITI!” haha. Foarte tare. Din pacate, constat cu tristete ca lucrurile nu s-au schimbat. Traiasca nonvalorile!! Desi, sunt pe faza si inca mai sper ca va veni ziua schimbarii. (mai sper ca ziua aia sa nu reprezinte Apocalipsa 😀 )

  2. Mada says:

    Foarte frumos, mai ca mi-au dat lacrimile. Pe Doina, o cunosc, am fost colege aproape 2 ani la un alt post de radio, o super femeie, un suflet de inger, un om pe care te poti baza in orice moment, te ajuta mereu cu ce poate. Ce conteaza cel mai mult este faptul ca stie sa asculte…o admir fffffff mult.
    DOINA, VIATA ESTE NEDREAPTA UNEORI…CU CEI BUNI SI CU SUFLET , CA TINE.
    Mare pacat ca vocea ei nu este ascultata de oameni care intradevar pot sa schimbe ceva. Mare pacat….

  3. X says:

    Doina… Doinitza… un om extraordinar cu o poveste trista si pentru care sunt sigur ca toti cei care o cunosc isi doresc un final fericit

  4. Sheicu says:

    Apropo de alte radiouri bune de ascultat.Imi aduc aminte cu nostalgie de Radio Kuweit din banda de ultrascurte. Ascultam sectia engleza.Muzici de nota 10 pe care le gaseam doar pe benzi de mag sau casete video din Germania.

  5. doina ene says:

    va pup, nana, mada si x! who are you X? ma bucur ca tii la mine si cu mine!
    si da, draga sheicu, ai dreptate cu radio Kuweit. uitasem de el, dar ai dreptate. Si eu il ascultam. Bun.

  6. Oana says:

    Foarte frumos! M-am bucurat si intristat in acelasi timp. Bucurie pt. ca au existat si exista inca asemenea oameni! Tristete pt. ca nu sunt recunoscuti la adevarata lor valoare, ba chiar aruncati cat colo si pt. ca in Romania noastra de azi inca la putere sunt nonvalorile si nesimtirea… Oare (cand) ne vom trezi la timp?

  7. Oana says:

    Toate felicitarile pt. ceea ce apare in aceasta Carte! Cine are ochi sa ii deschida bine cand citeste, mai ales cei din breasla!

  8. elena says:

    Aceasta poveste a Doinei m-a impresionat…am ascultat foarte mult Radio Contact si Doina avea o voce deosebita, aparte…atunci m-am indragostit iremediabil de radio, datorita ei si a celorlalti care erau pe atunci acolo; era minunat. Ce vremuri…pentru mine radioul chiar a fost My only friend through teenage nights (vorba cantecului)…
    Ce pacat ca oamenii intr-adevar profesionisti si valorosi nu sunt apreciati asa cum trebuie…ce pacat ca cei care vor sa realizeze ceva cu pasiune si daruire nu pot sa razbeasca prin hatisul de prostie si nesimtire.

  9. elena says:

    vreau sa fac si eu radio…e o lume minunata…cine ma invata si pe mine?

  10. bilu says:

    Offff Doina, tocmai citii amintirile tale si ma napadira ale mele. Tot de la RC. Stii tu…. Tare mult mi-ar placea sa te aud din nou la radio. Mi-ar placea sa cred ca in Capitala asta s-o mai gasi vreun radio interesant de oameni cu voci aparte si cultura muzicala, nu doar persoane care habar nu au ce piese sunt cover. Mi-ai zis tu pe scrut la party-ul la care ne-am vazut anul trecut ce ai trait, cumplit. Stiu cum e, am trait, stii bine, ceva asemanator. As putea sa spun multe vorbe despre oamenii care ti-au facut rau, ca vorba aia… ii stiu, si unii mi-au facut si mie. Prefer sa n-o fac insa pentru ca sunt sigura ca vor plati. Stiu ca poate asta nu te incalzeste cu nimic, dar fiecare plateste pentru raul facut. Te asigur. ( mi-e dor de tine, poate vorbim).

  11. doina ene says:

    sigur bilu, te pup. aflu eu cumva numarul tau de tel.
    si sigur vorbim.
    cat despre amintiri, o sa le port cu mine ca pe o cicatrice hidoasa, pe care nu mi-o mai poate estetiza nimeni.
    timpul nu vindeca intotdeauna.
    mai ales daca in viata ta nu se intampla ceva atat de frumos incat sa te lase sa uiti ce-ai patimit.
    dar eu sint inca in asteptarea unei treziri. nu ale mele, ci ale altora de care depinde cariera mea, viata mea…..

  12. elena says:

    Buna Doina,

    Numele meu este Elena Buzatu, sunt o ruda de-a ta si as vrea sa iau legatura cu mama ta.
    Am incercat sa sun la un numar vechi de telefon dar am vazut ca este deconectat.
    Te rog sa ma ajuti cu un numar de telefon de-al mamei tale.

    Multumesc.

  13. radu says:

    sigur bilu, te pup. aflu eu cumva numarul tau de tel.
    si sigur vorbim.
    cat despre amintiri, o sa le port cu mine ca pe o cicatrice hidoasa, pe care nu mi-o mai poate estetiza nimeni.
    timpul nu vindeca intotdeauna.
    mai ales daca in viata ta nu se intampla ceva atat de frumos incat sa te lase sa uiti ce-ai patimit.
    dar eu sint inca in asteptarea unei treziri. nu ale mele, ci ale altora de care depinde cariera mea, viata mea…..

  14. radu says:

    sigur bilu, te pup. aflu eu cumva numarul tau de tel.
    si sigur vorbim.
    cat despre amintiri, o sa le port cu mine ca pe o cicatrice hidoasa, pe care nu mi-o mai poate estetiza nimeni.
    timpul nu vindeca intotdeauna.
    mai ales daca in viata ta nu se intampla ceva atat de frumos incat sa te lase sa uiti ce-ai patimit.
    dar eu sint inca in asteptarea unei treziri. nu ale mele, ci ale altora de care depinde cariera mea, viata mea…..

    cine stie sa faca post de radio sa intre pe adiu meu radu5c

  15. Viorel Radulescu says:

    Mare edevar a fost grait in rindurele de mai sus

  16. Viorel Radulescu says:

    si daca bine imi amintesc eu, cu toate ca am parasit radioul exact in secunda in care am fost anuntati ca muzica se pune doar dupa play list, marele turnator Snebli (actualmente director de programe pe la PROFM, i-a luat lucu lui Saha, fiind numit noul director de programe. De mare complexitate artistica si interpretare regizorala miscarea asta :))))

  17. Mihaela Apetrei Siller says:

    De mult incerc sa te contactez si sa aflu pe unde mai esti! da-mi un email.

    Mihaela

  18. doina ene says:

    @ mihaela apetrei siller
    daca vrei sa dai de mine, scrie-mi pe mostbelovedcat@yahoo.com.
    @viorel radulescu
    te pup, viorel!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s