079 – Radio&Showbiz: We have a mission from God!

Posted: February 25, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

Radio Contact in viziunea Andreei Ionescu. Ultima parte. Next day:amintirile Doinei Ene.

“Ca să fii „cineva” trebuie să faci oamenii mai buni. Asta e misiunea ce contează. Într-o lume a desfrâului ridicat la rang de artă probabil că sună ca o frază de om nebun. Şi totuşi, cei care „au puterea”, cei din spatele microfonului ar trebui să ştie că au o misiune şi nu doar o emisiune. Ar trebui să ştie că nu au dreptul să folosească şansa ce li s-a dat doar ca să se distreze şi să pară simpatici… Ei au misiunea de a face oamenii mai buni. Asta e tot. Din păcate e atât de simplu încât pare stupid. Din păcate oamenii sunt atât de ocupaţi să facă bani, după care sunt atât de ocupati să-i cheltuie încât nu mai au timp să se uite în jur la ceea ce au construit sau distrus în acţiunea lor.
Parcul e salvarea noastră. Copacul, apa.Când toţi aceia care aleargă astăzi haotic în costum prin birouri pline de hârtii şi se înjură pe la semafoare vor realiza cât de puţin importantă e înjurătura pe care o scuipă şi cât de uşoară ar fi viaţa dacă am lăsa să treacă pe lângă noi ura celor din jur, fără să ne luptăm cu ea, atunci ar fi ceva…
Visul meu e să fac un proiect pentru o lume mai bună. Vorba lui Artanu’ “ea vrea ca să salveze lumea”. O să încerc, dar numai când voi fi suficient de pregătită pentru batjocura şi ironiile oamenilor…. Am alergat 10 ani căutând oameni şi, de fapt, căutându-mi misiunea… M-a durut căutarea asta şi am făcut pe mulţi să sufere.
Acum că dau filmul înapoi haotic şi cu opriri întâmplătoare îmi mai amintesc de Roxana Niculescu Costei. Sau Costel, cum îi spuneam între noi, de răi ce eram. Era un monument de bun simţ şi eleganţă. A venit prin 1992 şi a rămas în continuare redactor şef la ştiri. A rămas chiar şi când am făcut restructurarea redacţiei de ştiri, după un training de 9 săptămâni în care am încercat să îi învăţ tot ce am primit eu la cursul BBC. După care am fost pusă să stabilesc noile ierarhii în departament. M-aş fi putut propune fără probleme în funcţia de redactor şef dar nu mi-a plăcut niciodată munca de reporter şi nici să explorez durerea altora şi să mă mai şi bucur pentru ea. “Bad news are good news” – celebra sintagmă m-a făcut să înţeleg că lumea ştirilor nu e pentru mine. Eu aş fi dat numai ştiri pozitive dacă ar fi fost după sufletul meu, aşa că aş fi fost dată afară imediat. Şi pe ea am văzut-o plânsă de nenumărate ori dar e o fire tare şi puternică şi în primul rând are intenţii bune, iar asta e tot ce contează până la urmă…
Un alt om pe care nu îl voi uita este Sorin Mighiat… încerca să facă educaţie cu Jethro Tull, Deep Purple şi folk autentic (fiind el însuşi un folk-ist de valoare). Cu domnul arhitect mă întâlneam şi la cursuri, la facultate, unde era asistent.
Decada Radio Contact a fost o perioadă a planurilor şi viselor. Da, visam să ajung mai sus, să fiu director de programe sau să-l dea pe Peppino afară şi să fiu eu director plin. Sau oricine altcineva. Probabil mulţi sperau asta. Când am înţeles că mai e mult până acolo, şi când am înţeles că nu mai pot face nimic pentru că radioul era în cădere liberă, când glasul meu şi anticipările mele nu mai erau ascultate de nişte oameni care credeau în continuare în “number 1, radioul cel mai tare, etc”, am plecat. Am plecat cu scandal şi, probabil am fost ştampilată ca “isterică şi necontrolată”. Părerea mea e că nu poţi fi şi spontan şi controlat în acelaşi timp. Pe atunci preferam să îmi fie rău dacât să îmi pară rău că nu mi-am spus părerea…
Asa era atunci. Mult foc puneam în toate şi ardeam că artificiile fiecare secundă a vieţii mele. Uneori îmi amintesc cum arăta primul studio de emisie, primul mixer, primul studio de înregistrări (am şi acum fotografia, era un mixer cu 8 canale şi un rec Marantz de care eram foarte mândrii pentru că mergeam cu el şi la reportaje, în stradă; era foarte bun şi mare cât o valiză). Ăla era studioul , adică ceva ce îşi poate face astăzi orice adolescent într-o debara…
Apoi era magnetofonul pe care înregistram ştirile de la România Actualităţi. La începutul anilor ‘90 România Actualităţi avea monopol pe ştiri şi era singurul post de radio care avea acces la agenţiile de presă. Înregistram buletinele lor, apoi luam ştirile şi le cosmetizam ca să sune cât mai comercial şi mai scurt. Adică le furam pur şi simplu. Reporteri erau, dar evenimente ioc. Mai o conferinţă de presă a unui partid (în care nu se spunea nimic), mai un vernisaj. În perioda în care aveam “Pauzele de dimineaţă”, aveam zile când  la 12 mă duceam cu scuterul la o lansare de carte, la 12.30 ma întorceam în studio şi dădeam ştirea în direct.
Mă aşezasem să scriu câteva rânduri despre deceniul meu mass-media, şi acum nu mă mai pot opri. Când e vorba de radio, zeci de antene telescopice mi se înalţă şi sunt receptivă la orice mişca în domeniu. Îmi place să comentez ce aud, sunt cinică şi super critică la adresa animatorilor de azi. Analizez fiecare gest media pentru că ştiu ce efecte sunt căutate, ce e în culise. Îmi place să ghicesc “ce a vrut autorul” unui event să spună, şi să văd dacă şi-a atins scopul. Ascult, simt, văd. În afară de Gheorghe (Andrei) doar Vintilă (George) mai reuşeşte să mă mişte cu “X şi zero”.  Sunt „fană” de Gheorghe de când adormeam cu radioul lângă ureche  ascultând Midnight Killer. O dată cu apariţia pe sticlă a renăscut. E atât de interactiv încât ma uimesc eu pe mine de câte ori vreau să-l sun  şi să îi spun părerea mea. Înainte râdeam de cei ce intrau în direct să-şi spună poveştile. Îi consideram o categorie aparte “cine crezi că sună la radio? Cine nu are ce face….”. Nu mai cred asta, de când sunt o simplă ascultătoare de radio trăiesc altfel interactivitatea.
Ce a mai fost frumos: emisiunile cu invitaţi deştepţi, cu trupe simpatice, aniversările, bilanţurile de sfârşit de an, momentele în jurul bradului sau petrecerile cu mici şi sarmale din sala de conferinţe.
Intenţii bune. Până la urmă asta e tot ce contează. Şi să fii tolerant. Mi-au trebuit 10 ani ca să înţeleg că nu sunt perfectă şi că nici omul de lângă mine nu este. Când toţi se vor obişnui cu asta viaţa va fi mult mai uşoară şi mai fericită. Trebuie doar să anticipezi greşeli şi să fii pregătit pentru ele.
Oamenii de radio sunt printre PUŢINII care au timp şi putere să facă BINE. Vedetele TV sunt prea ocupate să fie frumoase şi să citească texte, ziariştii nu au interactivitate; prezentatorii radio sunt singurii care pot vorbi liber. De obicei însă, ei se ascund în spatele sintagmei “radio-ul comercial nu face educaţie, face bani”; realitatea e că atunci când vrei poţi face în fiecare secundă educaţie; cu fiecare melodie pe care o propui spre ascultare, cu fiecare carte pe care spui că o citeşti. Oamenii de radio ar trebui să facă ceva cu ceea ce au, şi nu pot face decât un singur lucru: să facă BINE. Metodele le aleg singuri: manipulare, persuasiune, diplomaţie… treaba lor, rezultatul contează.
Când eşti la radio nu mai ai dreptul să fii anonim sau să ai gesturi anonime…
Experienţa Radio Contact a fost minunată. Atunci vorbeam oamenilor, dar acum am mai mult timp să mă GÂNDESC la oameni, şi mă bucur pentru asta. Când nu voi avea timp decât pentru mine voi şti că sunt pe un drum greşit… La ozon şi salvarea animalelor planetei se gândesc alţii… la oameni cine se gândeşte?
Szia ! Szia!” (2003)

Advertisements
Comments
  1. Oana says:

    Excelenta povestire!

  2. …si chiar excelentă viaţă! Ma uit la povestirea pe care am scris-o acum 6 ani (!) si ma bucur ca am cunoscut-o pe Diana – intamplare a vietii, o “stiam” din ’90 de la radio, era rockerita cea mai tare din FM, dar am cunoscut-o cumva, nu stiu cum, abia dupa 13 ani, si asta a fost un moment important pentru mine) si ii multumesc ca mi-a dat preilejul sa scriu, mai ales in acel moment al vietii mele. Gestul acesta din 2003 a parafat incheierea completa a unui capitol peste care nu trasesem inca linie pana atunci, desi plecasem de 2 ani de la Contact. Divorturile sunt ceva “special”…. E ca si cum ai incerca sa dezmembrezi dupa 10 ani doua maini care au fost cusute bine cu multa-multa ata. Probabil ca astazi as scrie usor diferit unele lucruri, dar atunci asa le-am trait. Cu drag.

  3. ella torok says:

    Hi Diana,
    sint Ella Torok. Am citit intimplator articolul tau referitor la Bobby.
    Este foarte bine si frumos ca Bobby a lasat o impresie unica in mintile voastre la aceea vreme.
    Asta a si dorit si deci si-a atins scopul!!!
    Dar din pacate eu nu am multe cuvinte de lauda la adresa lui
    Ceea ce m-a facut sa-ti scriu este ca citind articolul tau despre el, m-a revoltat, cum de a putut sa foloseasca copiii mei ca un exemplu prost al tineretului american. S-a facut singur de ris, pentru ca nicaieri, copiii nu ajung pe droguri daca parintii sint acolo pentru ei.
    Bobby a fost un tip care a inteles sistemul american foarte bine, si din acest motiv nu s-a incadrat in acest sistem absolut deloc!!!!!!
    Plin de aroganta, orgoliu prost inteles, lipsit de seriozitate, tenacitate si responsabilitati, sigur ca nu i-a mai placut America, fiindca nu era nimeni aici!!!
    Si in loc sa faca eforturi, pentru ca oportunitatile erau cu miile, dar se cerea seriozitate si sacrificiu, a fost mai usor sa aleaga calea de intors in Rmania,…de ce?!…pentru ca aici era ” cineva”..venea din America cu o oarecare cunoastere, iar lumea din Romania putea fi usor de manipulat la vremea aceea (1990).
    Plin de aroganta si obraznic a inceput sa vorbeasca pe post vezi doamne ca HOWARD STERN, care in Romania nici nu se auzise de el.
    Sigur ca a prins pentru romani la vremea aceea, care de abea ieseau din vechiul comunism.
    Dar de fapt HOWARD STERN nu a fost si nu este decit unul singur, si ala este aici in NEW YORK.
    Bobby n-a facut altceva decit datorita orgoliului s-a gindit sa-l imite pe HOWARD STERN in Romania, pentru ca in America nu avea nici-o sansa, iar in Romania era aplaudat exact ceea ce isi dorea.
    Sigur ca mesajele lui pentru tineretul romin dadea foarte mult curaj, erau iesite din comun,nu se mai auzise asa ceva, si pe un post de radio.
    Ca sa fie mai mai convingator,a folosit copiii mei ca un exemplu prost, precum ca fiul meu era pe droguri, iar fiica mea inca nu dar v-a ajunge in curind!!!!!!!
    A uitat sa mantioneze faptul ca drogurile sint la indemina copiilor, a caror parinti nu sint acolo pentru ei atunci cind au nevoie. Dar cum Bobby nu a avut niciodata aceasta responsabilitate,a mai avut obraznicia sa si comenteze fara sa-si dea seama de penibil
    Baiatul meu Chris, da, a fost pe droguri o perioada de 5 ani, dupa care singur a decis ca are nevoie de profesional help pe care l-a avut si prin rehab, incet incet s-a incadrat din nou in societate, iar de 10 ani este drugs free, dar datorita lui personal nu Boby care i-a distrus selfestime-ul,care l-a umilit la o virsta cind se forma si avea nevoie de un tata, de un good mentor. Bobby l-a distrus, nu a fost acolo pentru el niciodata!!!!
    Iar fata mea Aspasia nu a incercat niciodata nici un fel de drog asa cum preciza in emisiunile lui! IDIOTUL !!!!!
    Aspasia este un om integru, responsabila pentru tot ce face si face foarte bine pe Wall St.very sucesfull!!!!!!fara ajutorul lui Bobby nici cit negru sub unghie, Bobby a cautat to put her down tot timpul, dar n-a reusit;a fost f. puternica in lupta cu MONSTRUL.
    Tot ce a reusit in viata ei din America este numai meritul ei!!!! Singura a facut totul!!! Copii mei nu au creat probleme,Bobby le-a creat lor probleme!!!!!
    Asa ca parinti nu ve parasiti copiii, fiti linga ei cind au nevoie de voi, nu plecati dupa himere!!!!!!
    Aste sint motivele cind tineretul se ia de droguri:LIPSA DE ATENTIA A PARINTILOR!!! Nu America!!! Nu democratia!!!
    Faptul ca Bobby era un tip needucat, este foarte adeverat,dar nici asta nu deranja foarte mult pentru ca avind o inteligenta nativa si fiind un autodidact, se puteau multe discuta cu el, in multe domenii.
    Problema nu era asta, ci caracterul lui:agresiv, arogant cu o placere diabolica sa te insulte si sa te umileasca, egoist, orgolios si fara nici-un fel de responsabilitate.
    Poate era inteligent, dar nu foarte destept atita timp cit era inconjurat numai de excroci si nu-si dadea seama. Imi amintesc ca pentru a cumpara actiuni la postul de radio a vindut doua apartamente ale matusilor mele si obtinuse statut de majoritar al postului de radio dar actiunile nu erau pe numele lui, numai banii au fost ai lui, care bine inteles ca in final a fost excrocat. Asta se cheama PROSTIE nu desteptaciune. S-a crezut destept!!!!HA!HAHA!!!
    Bobby nu a realizat nimic in America si nici in Romania, in afara acelor emisiuni care i-au bucurat probabil pe multi dintre tinerii din Rmania.
    A trebuit sa ma chinui mult timp dupa moartea lui sa lichidez cu toate prostiile din Romania, perioada de NIGHT MARE. Slava Domnului ca am scapat!!!!!
    Bobby nu a lasat decit dezastru in familia lui. A trebuit sa ne reabilitam prin terapie intensa.
    In afara ca a fost un bun cunoscator de muzica rock, si daca emisiunile lui au fost folositoare pentru unii in Romania, altceva bun nu pot sa spun despre el decit:
    A BIG ASSHOLE !!!!!!!!!!!

  4. Diana Singer says:

    Ella, multumesc mult ca ai dat un semn de viatza, chiar nu stiam cum sa dau de tine. Daca ai pastrat cumva inregistrari cu emisiunile please trimite-mi-le si mie dak poti pe adresa de mail:dialdy@yahoo.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s