077 – Radio&Showbiz: Pionierii (radioului) de ieri, directorii de azi

Posted: February 24, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

contact

Istoria Radio Contact partea a 4-a. Andreea Ionescu povesteste:

“Perioada ‘96-2000 era deja una în care regulile se aşezaseră, recalcitranţii (ca mine sau Şarpe) se cuminţiseră. Şarpe a vrut să-l bată pe Peppino când a plecat prima oară de la Contact (asta se întâmpla în 1992, apoi a avut o revenire prin 1998 după ce a trecut bine pe la Total…). Mulţi au regretat că nu a făcut-o… Cred că e cu adevarat greu sa fii director de post de radio într-o perioadă aşa tulbure în care toţi eram plini de viaţă şi de visuri şi nu ne era frică de nimic… De câte ori nu ne-am propus sa îi punem un sac în cap şi să îl liniştim, numai noi, cei care sufeream ca nişte proşti pentru radio ştiam… Dar asta se întâmplă acum cu orice şef din orice domeniu: ar trebui să fie conştient că 80% dintre subalterni îl consideră prost, idiot şi ar vrea sa îl bată dacă se poate…
Dar să revin la primul val. Mircea Radu, Gabriela Vrânceanu Firea. Fata asta a ştiut întotdeauna ce vrea. A venit la Contact de la Adevărul şi a ştiut să se descurce. Are un fler înnăscut în a-şi folosi şi cultiva relaţiile, şi, dacă cineva vrea sa înveţe ceva în acest domeniu, să o întrebe pe ea. Cred că nu a fost om pe care să nu îl exploateze cu diplomaţie şi rafinament obţinând maximum. Se îmbrăca întotdeauna ca şi cum în seara aceea ar fi fost invitată la un dineu oficial. Asta i-a ridicat imaginea în ochii multora, şi eu i-am admirat mereu ambiţia de provincial care vrea să ajungă cu orice preţ “departe”. Îmi amintesc că spunea pe vremea aia – era ştiristă şi venea dimineaţa devreme –  că în copilărie şi-a promis că va avea o meserie care să nu o oblige să se trezească devreme iar ea se trezea la 4 că să ajungă la emisiune. Timpul a dovedit că atunci era încă la început de drum iar majoritatea targeturilor şi le-a atins.
Mircea Radu a venit la Contact că Omul-Queen. Era prieten cu Cristi Schnebli. A venit cu o casetă, l-am ascultat cu toţii şi ne-am hotărât că nu are o voce extraordinară, dar are şarm, dicţie şi ştie muzică. Era suficient. N-a stat mult la radio (vreo 2 ani parcă…) dar suficient încât să evolueze mult din punct de vedere jurnalistic. Cei mai mulţi care îl văd la “Din Dragoste” îşi pot imagina cu greu cât de spiritual poate fi omul ăsta, cât de sarcastic şi ironic şi, mai ales, neiertător cu proştii. N-o să uit verile la terasa de lingă Contact care se prelungeau până dimineaţa şi în care ne tavaleam de râs cu el şi cu mulţi alţii. Cum ar fi Dicianu, Arabu’ (Vali Dragu) şi Bârsan. Ăştia au venit toţi odata încă din 90 şi s-au păstrat ca un grup compact mulţi ani. Erau “new-wave”-işti. Au fost primii din FM care au avut tupeul să citească din Urmuz pe post. Aveu o emisiune vineri noaptea în care aberau în stilul de mai târziu al lui “Midnight killer”. Cu ăştia chiar râdeai până te dureau maxilarele…”Al dumneavoastră Radu Bârsan” (acum mare om la o mare firmă de ţigări) pe care nu l-am mai văzut de vreo 3 ani, părea făcut pentru radio, chiar dacă el nu a crezut constant în asta. “More than a feeling” o să îmi aducă aminte întotdeauna de el şi de Dicianu. Majoritatea celor care au început din ’90 au ajuns ce şi-au dorit: directori la radiouri, directori în companii multinaţionale, proprii lor directori. Dacă nu la radiouri atunci la firme cu bugete mari.
Îmi amintesc de vremea când ne “tatonam” cu cei din PRO FM (“the strong no 2”  – pe vremea aia”) şi râdeam de ei că erau în perioada “Star Station”, aveau stele în cap şi steluţe pe creier… Bogdan Strătulă arăta cel mai simpatic, avea părul verde cu galben, ras în formă de stea şi recruta discret prin discoteci.
Am trecut şi eu printr-o funcţie de director, sau mai multe. PR Manager, Special Events Manager. Mă pufneşte râsul la ideea că mă mândream cu funcţiile ăstea. Munceam zi şi noapte pentru campaniile de promovare, mai ales pentru cea „De 10 ani”, din 2000 şi care îmi aparţine în totalitate; am făcut atunci munca unei întregi agenţii de publicitate: concept, grafică, outdoor, scenariul şi castingul producţiilor video, semnale audio, copywriting-ul pe întreaga campanie în presă, producţia autopromo, PR, BTL, conferinţe de presă, DTP, urmărire în tipografie a printurilor, cântece-imn cărora le-am semnat versurile şi pe care le-au compus apoi diferite trupe, pachete de jingle-uri de sezon, şi ar mai fi….  Câtă patimă puneam şi cât mă consumam pentru orice greşeală. Acum lucrez pe cont propriu şi n-aş mai suporta să fiu angajatul cuiva. Privesc de departe lumea radioului şi îmi imaginez câte mustrări de conştiinţă au animatorii şi ştiriştii când fac vreo gresală de dicţie sau gramaticală. Acum ştiu că ascultatorilor li se rupe pentru o gresală; (totuşi, de la a doua în sus nu te iartă!)
Apoi a fost al doilea val. Raluca Moianu, Maria Zărnescu, Alex Macavei. Când a venit prima oară la radio Raluca era silfidă ca o trestie şi se îmbrăca tare elegant. Avea maniere de pension şi de casă nobilă. Mie chiar mi-a plăcut de ea. Era uşor să o înveţi pentu că prindea foarte repede şi avea un talent nativ oral. Vorbea uşor. Mulţi dintre cei crea am fost sau suntem animatori am muncit mult ca să avem o dicţie ca lumea şi să iasă cuvintele simplu din gura noastră. La Raluca vorbitul era firesc şi curgător ca apa… Îmi amintesc că prima ei intervenţie a fost în programul meu, era “ucenică” şi am pus-o să facă o intervenţie. A spus ceva fără culoare dar a spus frumos şi atunci am văzut că îi va fi foarte uşor să rămână în lumea asta. Apoi am văzut-o şi plângând, şi luptându-se cu cei din jur, şi înjurând şi suferind şi bucurându-se. Dar cel mai mult mi-a plăcut când era trestioară şi avea ochi de căprioară. Acum, la emisiunea asta, “Scuză-mă”, nu e în pielea ei şi nu cred că n-o arde dorinţa de a face altceva. Sau poate îi place, mai bine nu mă pronunţ că nici cu ea n-am mai vorbit de o vreme.  Postul de redactor-şef i-a venit brusc când nu avea decât câţiva ani de experienţă radio. A fost preferată pentru că era serioasă, ştia limbi străine şi… nu avea experienţă radio (nu trecuse proba de cunoştinţe muzicale). E mai uşor să formezi pe cineva decât să numeşti pe unul care poate să îţi ia locul oricând. Era cea mai nouă şi abia ieşise de pe băncile facultăţii de biologie-chimie. În timp am văzut că a fost mai bine aşa. Noi eram pătimaşi, subiectivi, pasionali… probabil că nici unul dintre noi nu era pregătit atunci pentru o astfel de funcţie.
Acum 3 ani săream cu coarda elastică, organizam curse de maşini Trabant şi petreceri Radio Contact în clubul Salsa. Făceam PR, promovare şi mă ocupam de campaniile publicitare. Aveam 2 emisiuni „Muzică pe sufletul tău” şi „O fată deşteaptă începe la timp”. În timpul care îmi mai rămânea compuneam, divorţam, mă mutam dintr-o casă în alta. Atunci îmi vedeam viaţa ca un zilnic „special event”. Acum îmi ajunge să privesc cum ninge afară.
1999 a fost cel mai greu an din viaţa mea. Făceam “Pauzele de dimineaţă”, (o emisiune matinală care a ţinut 2 ani vârful de audienţă în FM), eram organizator de evenimente, înfiinţam departamentul de PR. Amenajările interioare în sediul Radio Contact tot atunci le-am făcut, cu proiectare şi urmărire de execuţie. Aveam bani, maşină la dispoziţie, telefon, funcţii. Iar viaţa personală era un vis şi un coşmar la un loc. Ziua eram la radio încercând să fiu profesionistă şi să nu se vadă nici o suferinţă, noaptea dormeam prin parcări, în maşina radioului, pentru că nu ştiam încotro mi-e casa… Cel mai greu mi-a fost la emisiuni, pentru că în cele 3 minute cât dura o melodie plângeam în hohote sau vorbeam la telefon cu soţul sau cu amantul, treceam prin 1000 de sentimente şi senzaţii, după care trebuia să deschid microfonul, să intervin şi 30 de secunde să fiu fericită, veselă şi exuberantă. Noroc că eram dependentă de adrenalină, altfel n-aş fi rezistat… ” (va urma)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s