068 – Radio & Showbiz: Salut! Eu sint mortul!

Posted: February 2, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

Hai să revin însă la radio XXI. Între timp mă duceam la „programe” şi-l boscorodeam de zor pe Cranta, care venea cu idei care mai de care. Eram obosită frântă din cauza radioului şi dezamăgită cât cuprinde. Nu mai aveam chef de nimic şi am început să-mi iau o grămadă de zile libere…
La „La Starda”, emisiunea unde devenisem corealizator cu Vadi, continuam s-avem o grămadă de invitaţi care mai de care: vrăjitoare, profesori de Chi Kung, patroni de pub-uri, oameni care au reuşit în America, cum ar fi Christine Valmy, psihiatrii, radiestezişti, spiritişti, teologi, preoţi şi mulţi mulţi alţii! Ba mi-am luat revansa şi l-am învitat şi pe domnul Cristian Ţopescu.
După „La Stradă” am realizat un alt talkshow intitulat „Blow Up”, emisiune în care, conform spotului făcut de Mişu Nae (azi la Media Services) încercam s-aruncăm în aer tabu-uri şi prejudecăţi. Aici a fost învitat Pruteanu (îngrozitor de plictisitor!) şi aşa am ajuns să iau eu premiul pentru cel mai interesant învitat (nu mai ştiu exact, Cristina Bazavan a fost cu ideea). Din păcate am pierdut premiul pentru cea mai sexy voce (hahaha), pe care l-a luat Vadi!
Dintre invitaţii la „Blow Up” (talkshow pe care îl realizam împreună cu Vlad) îmi aduc foarte bine amînte de o vrăjitoare care a venit însoţită de secretarul ei personal şi care pretindea că are puteri paranormale. Dacă nu erai cuminte puteai să rămîi „ipotent” sau cine ştie ce ţi se mai putea întâmpla. Trebuia doar să se concentreze sub teiul ei din curte! În aceeaşi noapte, invitată a fost şi o ghicitoare în cărţi. aceasta nu era ţigancă şi nici vilă cu tei în curte, Mercedes şi secretar personal n-avea. Nu ştia nici să ghicească ce-i drept, dar făcea o grămadă de bani, căci ştia cum să exploateze sentimentele şi emoţiile „publicului”. Cu alte cuvinte, vrăjitoarele astea două adoptaseră de multă vreme reţeta pe care avea s-o urmeze PRO TV-ul şi îşi creasera o adevărată afacere bazată pe asta.
La „Blow Up” au mai fost Adrian Florea, profesor de Chi Kung, Nicu Covaci, trupe , artişti, actori, taximetrişti, piloţi de avioane, etc, etc. În total cred c-au fost peste 70 de ediţii. La ultimele douăzeci mă duceam ca să nu stau acasă. Emisiunea începea la 11 seara şi se termina a doua zi în zori, când de obicei apărea ca o floare, plin de entuziasm Dan Dima, să trezească Bucureştiul.
Tot la emisiunea asta am luat odată o mare ţeapă. Un ascultător cam ţăcănit, Marian cred că-l chema a dedicat o poezie prietenului lui mort şi îngropat. Apoi a citit o grămadă din poeziile „mortului” şi ne-a rugat să îl ajutăm să editeze un volum de poezii în memoria celui dispărut. Nu mică mi-a fost mirarea când peste câteva zile a apărut la poarta radioului însuşi… mortul, adică tot el. Am crezut că o s-ajung la spital de spaimă. Când ne-am întâlnit mi s-a prezentat „eu sunt Marian, mortul” , iar defectul lui fizic (avea un ochi aproape alb) m-a băgat rău de tot în sperieţi. Mi-am promis să nu-i mai cred pe toţi ăştia de zic poveşti la talkshow-uri, deşi până la urmă Marian ăsta s-a dovedit un tip extrem de simpatic.
Un alt ascultător haios era Mircea, care putea s-o ţină dintr-o poanta într-alata până dimineaţa. Cel mai mult îi plăcea să-l imite pe Ceauşescu. Mi-am făcut mulţi prieteni dintr-ăştia, care mai veneau pe la radio, să stea cu noi la o bârfă.
Între timp CNA-ul ne impusese să înregistram emisia. Din păcate n-am mai păstrat însă nici-o casetă din vremea aceea şi tare rău îmi pare.
O altă emisiune pe care o făceam cu Vlad şi care era programată înainte cu o oră de Blow-Up a fost „La carul cu muzici”. Descoperisem noi o enciclopedie muzicală pe CD şi ne-am găndit să ne dăm mai deştepţi decât toată lumea aşa că-i rugam pe ascultători să ne sune şi să ne adreseze orice întrebare legată de muzică le trecea prin cap. Noi, între timp dădeam un search în enciclopedia de pe computer şi în câteva secunde dădeam răspunsul la orice întrebare ni s-ar fi pus. Nu ştiu însă cum se face că încă de la prima ediţie am dat greş. Ne-a întrebat unul care este numele real a lui Freddy Mercury, iar noi tare înţepaţi (Freddy era unul dintre idolii nostri, deci trebuia să ştim pe derost!) am răspuns: „AAAAAAAAAAAAAAA…”, căci, nu ştiu cum se face dar nu ne mai aminteam pur şi simplu, nici în ruptul capului numele de Frederick Bulsara! A fost o pauză jenant de lungă, care a necesitat şi o piesă pe fundal (a fost un Led Zepp, n-o să-l uit niciodată, hehe). Până la urmă ne-am uitat în enciclopedie şi i-am răspuns omului. Curând le-am spus şi care este sursa noastră de informare, că prea cereau răspunsuri repede, iar PC-ul se mai întâmpla să se şi blocheze…

Ar mai fi enorm de multe lucruri de povestit despre emisiuni, despre oamenii pe care i-am cunoscut şi despre subiectele abordate. Am trăit în acei ani parcă mai mult decât alţii şi sper că oamenii pe care i-am cunoscut atunci să citeasca această carte şi să-şi amintească cu mare plăcere de acea perioadă. Oare pe unde or fi ascultatorii nostri de-atunci, ce s-o mai fi ales de ei? Pe mulţi nu i-am văzut niciodată, sunt doar nişte nume în agenda mea sau nişte voci în eterul îndepărtat…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s