065-Radio & Showbiz – Radio 21, comunistii si FMu’

Posted: January 30, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

La momentul lansării, proprietarul Radio XXI era Fundaţia Secolul XXI, care avea scopuri culturale şi avea ca membri fondatori personalităţi de seamă printre care Oliviu Gherman, părintele Tatu, Solcanu şi alţii. La sfârşitul anului 1993, Marin Traian renunţase la conducerea postului şi rămăsese colaborator, director general fiind numit domnul Mircea Cranta. Director de programe era Cristian Unteanu, redactor şef la ştiri, Sofia Şincan iar director muzical a fost numită celebra Daniela Caraman  Fotea. Aşa s-a târât Radio XXI vreo 2 ani şi jumătate, încercând sub „măreaţa conducere” să fie o copie palidă a radioului public din anii ’60. Cei pe care i-am amintit mai sus încercau practic să facă pe stil vechi un radio în FM şi credeau că experienţa într-un radio care nu avea nici-un fel de legătură nici cu piaţa în schimbare, nici cu muzica de atunci le este suficientă. Alţi contrazişi de istorie! Noroc că mulţi dintre ei s-au lăsat destul de repede de jucăria asta şi s-au aruncat cu toate forţele în… politică.
În 1995 am intrat şi eu în scenă, căci după ce l-am rugat pe Vadi să-mi pună o pila la Mircea Cranta şi acesta m-a primit imediat, am intrat pe grilă sub conducerea stimatei Fotea. Această doamnă scrisese pe vremea lui Ceaşcă o enciclopedie muzicală, din care lipseau o grămadă de artişti (din cauze politice, pe vremea lui Ceaşcă nu puteai să scrii de artişti români de exemplu, care au fugit din ţară) şi fusese redactor la Radio Bucureşti. Ştiu că se credea foarte cultă doamna şi bnuiesc eu că avea impresia, ca orice om de-atunci cu experienţa dânsei, că noi ăştia micii suntem nişte tăntălai înculţi, fără pic de perspectivă. Sub oblăduirea ei trebuia să prezentăm mereu playlist-urile înainte de program, pe care ea trebuia să le aprobe. Nu cred că va puteţi imagina cât ne tortura acest lucru!!! Eu cel puţin venisem dintr-un radio în care eu făceam playlistul şi acum eram pusă în faţa unei situaţii foarte ciudate: muzica generaţiei mele, pe care eu o cunoţteam atât de bine trebuia să fie aprobată pentru a intra în program de către un om care venea dintr-un radio unde ani de zile s-au difuzat numai muzică românească şi teatru radiofonic! Aşa că băgam în playlist-uri o grămadă de trupe de nu auzise neam de neamul ei şi ne distram la culme când începea să strâmbe din nas că trebuie să le scoatem, că sunt melodii inculte şi idioate. Cel mai rău o enervau piesele rock, aşa că aveam grijă să-i trec pe listă Type O’Negative cu „I know you’re fuckîng someone else”, hehehe. Turba rău! „Ce vocabular! Ce cuvinte! aşa ceva nu este permis!”
Iar eu veneam dintr-un mediu în care TOTUL fusese permis. N-am avut eu vestitul top intitulat „Nice fuckin’ ballads”?. N-am avut metal party-uri şi alte emisiuni precum „Azilul de noapte”, în care se înjura orice? Iar dintr-o dată, stop, că nu-i plăcea lui Fotea… e-adevărat că nu mă mândresc cu asemenea exprimare (dar nici nu mi-e ruşine!), dar după revoluţie înjurai cu pasiune şi nesaţ, mai ales într-o altă limbă decât cea oficială!
Ce mi-a plăcut însă la dânsa este că avea pretenţia să ne exprimăm corect româneşte şi latineşte. Ţin minte că a supărat-o cumplit că am pronunţat Status Quo cu accent englezesc. Numai că nici trupa cu pricina nu-şi pronunţa numele altfel, hehe.

Şi „La Starada”, talkshow-ul pe care l-a îniţiat Vadi la Radio 21 era tare cuminte…până am apărut eu, că invitată, mai lucram încă la Uniplus. O dată cu mine s-a stricat şi talkshow-ul lui, noroc că nu-l asculta doamna Fotea, că era emisiune de noapte. Încercam în general să aduc cu mine radioul independent într-o formula „naşpa” rău, o amestecătură de radio comunist, fosile şi atehnică. De ce zic atehnică? Pentru că iată ce-şi aminteşte şi Vadi: „E foarte ciudat, dar asta demonstrează că se poate. Emiţătorul şi antena radioului erau plasate pe hotel Parc. Studioul era într-o vilă pe Intrarea Filioara (din Ion Slătineanu). Iar legătura până la hotel Parc se făcea pe linie telefonică dedicată (ca pentru internet, nu v-am zis?). De asta se şi auzea ca la telefon în primul an. Aveam un mixer rusesc (cum era şi la Uniplus), multe magnetofoane Kashtan, dar şi un CD-player şi un deck Technics”. Adică, chelul dacă n-avea tichie nu era sănătoas, hehe. Nimeni n-asculta radioul ăsta, decât dacă chiar n-avea ce face şi-şi dorea experienţe masochiste!
Intrarea lui Edgar Surin în Radio XXI însă a adus postului cel mai modern studio al Bucureştiului din vremea aceea. Prin 1995 a apărut încă un asociat în SC Radio XXI SRL şi anume firma EST SRL, aparţinând (nu ştiu dacă în întregime) lui Edgar Surin. În orice caz, studioul era modern, dar tot ca internetu’ emitea radioul. De-aia nici nu prea se auzea şi se pare că fundaţiei Secolul XXI nu-i displăcea. Păi de ce să se mai şi audă, ce, ne dă la export? Hahahaha!
Ce-a mai fost şi cu fundaţia asta! Erau numai PDSR-işti în ea, iar radioul era închinat politic. Ţin minte c-am primit 10.000 de lei penalizare odată, când n-am vrut nici în ruptul capului să-i dau dedicaţie de ziua lui, lui Adrian Năstase. Era sarcină de la partid, iar eu asemenea sarcini nu primesc! Doar n-o să-i cânt osanale lui Năstase în direct, gândeam eu. Aşa că domnu’ Cranta, directorul postului la ora aceea m-a penalizat. Heh! Mare şmecherie, doar eram obişnuită, reblă cum sunt de+o viaţă….Klinger mă penalizase de N ori pentru fumat în studio, acum Cranta că nu i-am dat dedicaţie lu’ sefu… uite, numai d-astea am paţit şi trebuie să recunosc că n-am scăpat de penalizatu’ ăsta nici în ziua de azi. Da’ las’ că poate mă cuminţesc până la urmă, hehe. Oricum, ţin să mă folosesc de acest prilej pentru a-i ura „La mulţi ani” domnului Adrian Năstase, pentru acea zi de naştere şi pentru restul care au urmat şi care vor mai urma. În fond, aşa-i frumos de ziua cuiva, nu? Dar nu pe post! Uite c-am scris aici, în carte.
Şi mi-am mai luat o penalizare de la Cranta, că am constatat on air într-o zi, că s-a schimbat mobilieru’ în studio, deoarece cu o zi înainte fusese Ion Iliescu în vizită. Doamne, Doamne, comuniştii ăştia tot cu vizitele şi cu politeţurile! Dacă am fi zis noi că vrem scaune calumea în radio, sigur nu se putea, da’ aşa, c-a venit şefu’ s-a făcut imediat investiţia! Şi sigur, Cranta nu m-a penalizat direct, m-a aşteptat el la cotitură cu ceva, cred c-a descoperit şi el că fumeasem în studio şi a pus-o pe seama acestui fapt. Dar eu ştiam pentru ce, hehe.
La Uniplus venisera o grămadă de „ştabi” alde Iliescu, dar n-am schimbat niciodată nimic. Ba în hotel Modern îi şi puneam să facă sport şi să urce 12 etaje perpedes, printre moloz şi carămizi. Înstrucţie! Oare ar mai veni ăştia azi la radio, în asemenea condiţii? Neah, că acuma nu le-ar da voie PR-ul personal, hihihi.

Advertisements
Comments
  1. Adrian Irimia says:

    imi aduc aminte de personajele sus pomenite cu un zambet dulce- amar, ce vremuri, eu am facut rock studio 21 cu Vadi inainte de a ajunge tu acolo. Odata intr-o emisiune de linie am bagat 4 non blondes si am avut un conflict de toata frumusetea cu Fotea , iar Unteanu ma alerga in jurul mesei din holul principal cand faceam glume pe seama lui. Marin Traian era un tip pe cinste…gata cu amintirile, spor la blog!:)

  2. Costin Gavrilescu says:

    L-am vazut zilele astea la TV pe Mr. Unteanu si ma tot gandeam de unde il cunosc. Si in seara asta mi-am dat seama de unde.. de la Radio 21. Mi-am petrecut si eu 1 an la butoane la Radio 21, la inceput chiar la mixerul ala rusesc… Eram deja acolo cand ai venit tu la Radio si cinstit imi aduc aminte de fumatul tau… 🙂
    Ca sa mai adaug cate ceva despre radio-ul de partid de atunci, sa va spun prima impresie de la radio.
    Nu mai lucrasem in domeniu, eram student, imi palceau butoanele (poate si din dorinta de a compensa faptul ca nu am nici voce si nici ureche muzicala).. Drept urmare am sunat la radio, am zis ce vreau si m-au chemat la probe.. Zis si facut..
    Ajung la radio la ora discutata, intru intr-un hol mic la intrare, discut cu portarul (statea la un birou acolo) si raman perplex cand vad in spatele lui, sus, in mijlocul peretelui, un tablou cu Iliescu…. Fac turul incaperiicu privirea si chiciti ce gasesc pe peretele opus. Da, chiar asa: un tablou identic cu primul.
    Dorindu-mi sa profit de sansa de a lucra la radio, am facut abstractie de orientarea postului. Am invatat multe acolo, a fost o perioada frumoasa si am un mic regret ca nu am continuat si pe drumul ala….
    Cu Dna Fotea nu am ajut prea multe conflicte.. eram “tehnic”… Imi pare rau ca nu imi aduc aminte cum se numea Dir. tehic. Era un tip OK. La fel si Dl Unteanu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s