062-Radio & Showbiz – The bad guy!

Posted: January 14, 2009 in Cartea Radio & Showbiz

Eu n-am putut niciodată să cred că există oameni fundamental răi. N-am crezut niciodată că Hitler sau Ceauşescu au gândit toate ororile la care au recurs regimurile lor. N-am putut să cred că cineva poate duce răul până în pânzele albe şi-şi poate susţine punctele de vedere, care nu sunt numai stupide, ci şi îndesate cu răutate. Cineva spunea că istoria se repetă, dacă nu bagi la cap. Mare dreptate a avut!

Nici Pitbull-ul nu pot sa cred că este un câine fundamental rău. Poate nu am în mine instinctul sau teama care ar trebui… nu cred că un câine poate să-ţi facă vreun rău dacă nu eşti agresiv sau nu-l provoci. Ei bine – wrong! Şi oamenii şi câinii pot merge până la capăt, de aceea păziţi-vă mereu de ceea ce nu credeţi, de necredinţă şi de uitare.

Am întâlnit pe parcursul anilor zeci de oameni capabili de mult rău şi mereu am crezut că le trece. Eu i-aş fi acordat circumstanţe atenuante şi lui Hitler, aşa cum i-am acordat lui Ceauşescu, cum i-am acordat aproape toţi lui Ceauşescu, altfel nu stătea în fruntea ţării atâţia ani. Ba am crezut că-l influenţează Leana, ba că Marea Adunare Naţională, ba că-i bătrân şi senil, ba că, ba că… ţineţi minte că se spunea c-ar face şi lucruri bune, să mai aşteptăm, că acum ne plătim datoriile şi după aceea o să curgă lapte şi miere? N-a curs decât sângele unor copilandrii nevinovaţi, la o Revoluţie care nu ne stătea în caracter!

Nu vreau să vorbesc acum despre regimul comunist, l-am luat ca exemplu doar pentru că-mi serveşte la analiza răului fundamental. Mă uit la televizor şi văd cum omul rău e mereu subiect de jurnale. Am descoperit c-avem mai mulţi oameni răi decât am crezut. Îşi omoară şi violează copiii, îşi bat soţii sau nevestele, îşi omoară semenii. Şi chiar e adevărat… chiar o fac, cu sânge rece şi declară că ar face la fel şi a doua oara! Şi asta nu numai la noi, peste tot există astfel de bipezi, doar am văzut la ştiri şi-n filme documentare!

Mă gândesc dacă nu cumva se poate construi un detector şi dacă nu se poate înfiinţa o poliţie care să te ferească de omul rău. Ar fi perfect, însă până atunci am putea să ne folosim mai mult de instincte. Sau să ţinem cont mai mult de instincte. Era mai demult un spot pe Discovery care pleda pentru acelaşi lucru… să nu te urci în lift de exemplu cu un om despre care ai îndoieli, instinctiv. Până la urmă nu mai ţii însă cont, te urci în lift spunându-ţi „eh, lasă, am citit prea multe romane poliţiste” sau „mă uit prea mult la ştirile de la ora 5”! Şi uiţi de ce ţi-a spus ţie primul impuls. Nu e rău mereu, nu e nici bine mereu… există însă şi situaţii în care nu numai instinctul te avertizează, ci şi faptele, dar  n-ai puterea să spui „până aici!”, „gata!”.

Nu sunt sigură că ştiu de ce m-am aruncat în aceasta dizertaţie… poate că gândindu-mă la trecut am avut nişte flashback-uri care m-au zdruncinat, mi-am amintit şi de cei care ar putea fi personajele negative ale acestei carţi. N-am să scriu totuşi decât despre lucrurile frumoase. Voi încerca să le ignor pe cele care mi-au dat insomnii şi coşmaruri, am să le pomenesc doar dacă voi considera că pot găsi în ele macar o umbra de umor…

Am să mă întorc acum la ultima perioadă petrecută de mine la Uniplus, când au început să se vândă en gros acţiunile şi lumea s-a răspândit care încotro. Am povestit deja că nu se dădeau salariile, că diferenţa dintre noi acţionarii şi simplii angajaţi era inexistentă şi că oamenii vechi, cu priză la public erau trataţi cu partea dorsală. O mare vină a avut-o conducerea radiolui care nu se descurca deloc cu banii. O altă vină a avut-o sistemul media, care nu creease încă vedetismul, aşa cum îl percepem astăzi.

Se scria de noi prin ziare, dar nu cum se scrie acum, când o grămadă de pretty faces, neavenite în media ajung totuşi vedete, numai pentru că locul lor de muncă este la un important post de televiziune sau de radio. Poate că nici acum nu s-a creeat un box office adevărat, însă în câţiva ani lucrurile se vor aşeza cu siguranţă. N-aţi observat că aproape în orice domeniu, noi românii urmăm aproape centimetru cu centimetru, tiparele americane? Iar în media acest lucru este cel mai vizibil.

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”;}

/* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:”Table Normal”; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:””; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Times New Roman”;}

Advertisements
Comments
  1. Alexa says:

    si asta ce ar insemna?…ca daca doresc o cariera in media pe viitor- unde sa muncesc,sa dau tot ce e mai bun,sa schimb ceva- nu as “avea loc” de aceste ‘pretty faces’?

  2. Diana Singer says:

    Alexa, daca ai steaua ta si crezi in ea, cu sigurantza vei reusi!

  3. Alexa says:

    of,nu a aparut tot comentariul 😀
    Era ceva de genu’:
    Chiar citesc ‘Alchimistul’ de Paulo Coelho si este o carte care parca te indruma sa crezi in visurile tale si sa le urmezi.Dar uneori mai depinde si destinul…cum ai spus- ‘steaua’ pe care sper sa o am 🙂
    Huuugs

  4. weeezer says:

    Diana, scuze de offtopic, dar ce se intampla cu Magic Nights? :-s
    E vacanta, revine, sau s-a oprit de tot? 😦
    Multam

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s