058 – Radio & Showbiz: Moartea domnului Andronescu

Posted: October 24, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

Nu v-am spus de ce a murit Vali Andronescu pentru că nu-mi mai aduc aminte şi de altfel nici unul dintre noi n-a ştiut vreodată exact. Unii credeau că, datorită regimului lui de viaţă, Vali nu prea mânca, fuma însă enorm şi-şi petrecea nopţile mai mult prin radio. Îl găseam dormind pe scaune, vai de el şi nimeni n-a reuşit să-l convingă să se îngrijească mai mult de sănătate. Aşa că într-o zi i s-a făcut rău, dar n-a vrut să meargă la spital, cu chiu cu vai s-a dus să-şi facă nişte analize. Mihai Godoroja l-a dus şi el câteva luni mai târziu, când starea lui se agravase, iar analizele au scos la iveală un cancer limfatic, aflat din păcate în ultima fază de evoluţie. Vali crezuse că se simte rău din cauză că îl lovise o maşină în zona coloanei şi de-asta nu s-a impacientat, iar când s-a dus a fost prea târziu… A murit pe 25 octombrie, 1996, după trei saptămâni de spitalizare.

De înmormântare s-a ocupat radioul, căci familia lui Vali era prea săracă. A fost înmormântat în Cimitirul Izvorul Nou. Pe ultimul drum l-a condus o grămadă de lume, printre care şi Bobby. Marina îşi aminteşte că acesta ar fi vrut sa rămână singur la mormânt, în final, însă ea, Klinger şi încă câţiva n-au vrut să-l lase nici în ruptul capului. Între timp trecuseră printr-un scandal cu acesta, de preluare a radioului, scandal care l-a afectat profund pe Vali. În orice caz, la final, Bobby a aruncat cu monede peste mormântul lui Vali, a salutat cu două degete şi a spus: „Adio camarade!”. Patetic, hehehe…

Vali a lăsat în urmă două fetiţe adolescente (din prima lui casătorie), care aveau să îi moştenească acţiunile din radio. Reprezentantul legal, pentru că ele nu aveau încă 18 ani a fost mama lor.

Un an mai târziu, prin iarnă avea să se ducă şi Bobby, tot relativ tânăr… apoi, o grămadă de lume tânără, fotbalişti, muzicieni… vara asta a murit stupid, într-un accident de maşină, prietena mea Maria, producătorul emisiunii lui Mireca Radu, „Din dragoste”. Avea numai 25 de ani… nu ştiu de ce trebuie să plece oameni atât de tineri şi valoroşi… se prea poate însă ca prin stingerea lor, noi cei rămaşi să ne dăm de fapt seama că trebuie să trăim cu drag fiecare clipă a vieţii noastre.

Acum un an dacă îmi povestea cineva de moarte mi se făcea rău, acum însă încerc s-o iau ca atare şi sa-nvăţ ceva din viaţă, atât cât mai am de trăit. „There’s a fire burning inside of me..” . Acestea sunt primele versuri ale unei piese care m-a entuziasmat enorm la vremea ei, White Lion cred c-o cântau. Iar atâta timp cât simţi acest foc lăuntric nu trebuie să-ţi fie teamă de moarte, înseamnă că misiunea ta nu s-a încheiat pe pământ. „We are in a mission from God”, cum ziceau The Blues Brothers, hehehe.

Ciudat este că-mi aduc încă aminte de trupe vechi, de piese pe care le cântam în timp ce erau difuzate, cred că dacă participam la un concurs tv cum au americanii, de „recunoaşteţi piesa” le luam toţi banii, aşa de mult îmi plăcea muzica. Şi mai pasionată decât mine era însă Daiana Adam, care a venit la radio cu un ideal clar: să devină un bun DJ. Venea cu muzica ei de-acasa şi îşi dădea toată silinţa s-o prezinte cât mai bine. La început habar n-avea de muzică, nu cred că ştia mai mult de trei formaţii, dar a avut o ambiţie formidabilă. Ştiu că i-am dat la un moment dat un dicţionar pop rock, pe care l-a învăţat pe derost! Devenise o enciclopedie muzicală în toată legea şi pe parcurs şi-a îmbunătăţit mult intonaţia şi vocea. Nu-mi venea să cred, căci la început nu-i dădusem nici-o şansă, dar iata că m-am înşelat. În doi ani a ajuns la radio Delta, însă pe urmă se pare că s-a plictisit şi au interesat-o mult mai mult banii, aşa că a „trântit” două farmacii, care, dacă le conduce cu aceeaşi ambiţie pe care a avut-o şi în radio înseamnă că-i vor aduce mulţi bani.

În radio eram mereu noi veteranii pe de o parte şi boboceii, pe care-i învăţam meserie, pe de altă parte. Deseori ne enervam şi nu stiam cum să facem să-i plasăm „tinerele talente” lui Vali, care avea ceva mai multă rabdare. N-o să-l uit niciodată pe Bogdan Strătulă, care a venit în radio prin 1991. Era tare stângaci şi ştiu că-şi adusese cu el două casete, ca să mixeze când de pe una, când de pe cealaltă. I-am arătat eu ce i-am aratat după care l-am lăsat să se descurce singur, ceea ce a şi făcut. În scurt timp prezentam împreună celebra Metal Party, la care veneau toţi metalicii, fani de-ai noştri. Emisiunea ţinea toată noaptea şi urlau boxele din studio ca la balamuc, erau mai mult petreceri decât emisiuni de radio.

Bogdan a făcut câteva emisiuni bune şi era tare apreciat, deşi carieră în radio avea să facă la PRO FM, nu la noi. De altfel a şi plecat destul de repede, cred c-a fost în PRO de la deschiderea lui. Pe vremea aceea toată lumea vroia s-ajunga la PRO FM, căci era un post care plătea bine şi se vroia sofisticat.

Advertisements
Comments
  1. Oana Bodea says:

    Diana, iti multumesc tare mult si o voi face mereu pt. aceste amintiri atat de dragi mie si iti raman recunoscatoare!! Cine nu a trait “with THAT fire burning inside of him/her” nu prea are cum intelege.
    Sa-ti dea Dumnezeu sanatate multa si sa o tii tot asa! Bravo lady!!

  2. Marius Manea says:

    Imi aduc aminte, ca un ultim omagiu adus de colegii de radio, a fost difuzarea in aceea zi, la nesfarsit a unei singure piese – Queen – Who wants to live forever!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s