056 – Radio & Showbiz: Toti Marinescu

Posted: October 5, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

În America au fost scandaluri mereu în ceea ce priveşte filmele cu violenţă. O grămadă de comitete şi comiţii au sărit de fund în sus că aceste filme le influenţează negativ odraslele, ceea ce în parte este adevărat, dar nu cred că problema este atât de umflată pe cât vor ei s-o facă. Copiii în general moştenesc un temperament şi-apoi fac ce văd în familie în primul rând, apoi la şcoală. Nu filmele sunt cele care le modelează caracterul. În fine, acesta este oricum un subiect care nu poate fi dezbătut in câteva rânduri şi nici să nu credeţi că aş pleda cumva pentru violenţa la televizor (ar trebui să încep cu ştirile dacă aş face-o), vreau doar să afirm că stăm mult mai prost la cei şapte ani de acasă, decât stăm la capitolul reguli şi interdicţii.

Revenind la Internet mai vreau să remarc că deocamdată, fără CNA-ul planetar, aici poţi să-ţi laşi imaginaţia, talentul şi pasiunea să se desfăşoare în voie. Dacă ceilalţi te apreciază şi-ti vizitează site-ul este perfect, înseamnă că le-a plăcut ce ai în cap, punct. Nimeni nu-i stresează să se ducă pe site-ul tău, se duc dacă vor şi le face plăcere. Sigur, iar intervine şi aici problema copiilor pe care părinţii au început sa-i supravegheze deja destul de atent, nu cumva să „aterizeze” pe site-urile porno sau să devină prin Internet victimele cuiva. Dar oare îi poţi opri? Greu. De aceea, tot educaţia şi cei sapte ani de-acasă sunt esenţiale. Şi informatia! Uite, de exemplu ştiu un om sărman, care se tot chinuie să-şi găsească un job afară. Într-o zi a venit la mine cu o scrisorică din partea unuia care pretindea că are o firmă în America şi care îi cerea să-i trimita 120 de dolari prin bancă, în schimbul unor formulare de angajare pe care avea să i le trimită, după ce plătea. Din instinct, m-am dus pe internet, să văd ce-i cu pagina lui, de care pomenea în scrisoare. Nu era nimic cu ea, era doar o poză şi link-urile nu duceau nicăieri. I-am scris şi un e-mail, cerându-i explicaţii. Nu mi-a raspuns, am avut noroc. I-am zis deci omului că e o ţeapă, că mai bine bea banii ăia decât sa-i trimita unuia care nici site-ul pe internet nu-l are pus la punct. Dar dacă-l avea şi îmi răspundea frumos (căci ştiu să scrie tare frumos)? Intram la îndoieli, dacă să-i trimită bani sau nu? Intram. Si-acum intră informaţia în scenă: văzând la televizor despre tot felul de firme de manpower fictive am ştiut că trebuie să sun la Ministerul Muncii, să mă interesez şi într-adevar au confirmat şi ei că e o ţeapă.

Uneori stau şi ma gândesc dacă nu cumva omul acela nu a raspuns la e-mail pentru că zace prin cine ştie ce puşcărie americană, unde încă nu au la dispoziţie un computer şi internet, ehehee.

Dar apropos de puşcării şi de poveştile dacă computerul te insingurează sau nu. Cu siguranţă că da! Sunt unii care nu ies din casă, care n-au nici-o meserie, care nu fac nimic altceva decât să stea în faţa computerului. Şi culmea este că se simt foarte bine şi că în timp nici nu mai au nevoie să iasă din casă, să se întâlnească faţă în faţă cu alţi oameni. Mă gândesc chiar că, dacă în puşcării s-ar pune calculatoare, pentru deţinuţi chiar şi închisoarea pe viaţă ar fi floare la ureche. Ar fi mereu la curent cu tot, ar comunica prin e-mail, ar citi ziarul, s-ar uita la fime, etc. Doar c-ar fi în închisoare şi nu acasă. Big difference!, dacă ai în faţă un computer…acum îmi aduc aminte de o scrisorică pe care am primit-o odată via e-mail şi în care se făcea o paralelă între viaţa la servici şi cea dintr-o puşcărie, încercând să demonstreze că e şi mai ieftin şi mai distractiv la puşcarie, hehe.

Să revin însă la radio şi la ştiri. Iată ce povesteşte Toti Marinescu, fost redactor şef la Uniplus, un om care spune că, citez din e-mailul pe care mi l-a trimis: „în fond trăiesc din ştiri şi numai asta ştiu să fac”.

„Am ajuns la FUN RADIO în aprilie sau mai 1990, prin concurs. Erau pe atunci în juriu Codruţa Florescu (actualmente Marinescu), Claudia (viitoarea soţie a lui Marian

Stan, DJ-ul greucean) şi, bineânţeles, Nicky Boicu – reflector şef. Trebuia să completăm un test de cultură generală şi să scriem un material de 35 de cuvinte, care să conţină obligatoriu nişte definiţii care nu aveau  nici o legatura una cu alta.

Echipa de ştiri de la FUN (în care alături de Corduţa şi mine mai erau Sergiu, Diana Bădulescu, Cătălin Tohăneanu, Monica Galeriu şi Corina Rădulescu) a propus montarea primelor generice pentru buletinele de ştiri.La ele am lucrat eu şi cu Codruţa.Tot Codruţa şi cu mine am aplicat (după ce le furasem din cărţi şi de pe teren) noile formate

de buletin, după modelul BBC: reportaj, voice-piece, interviu, sincroane de bandă etc. La început ne chinuiam cu un deck şi un reportofon şi ajunsesem adevăraţi maeştrii în editarea benzilor încât cei de la BBC sau Europa Liberă când ne vedeau lucrând pe teren ne întrebau unde dracu am învăţat aşa ceva.

M-am împrietenit cu Nicky Boicu cu care discutam filozofie, în special despre nihilişti. Pentru că pe vremea aia se bea cam mult prin radio, făceam razii nocturne cu Gabi Stoian şi Sandu Alexandru.

Îmi completam instinctele de vânător al senzaţionalului cu cafenele literare şi îi  descopeream în lecturi necenzurate pe Noica, Cioran, Eliade, Dumitru Drăghicescu, Nietzsche, Jung şi alţii.

Mineriadele ne-au prins cu microfoanele atârnate afară. Transmiteam din Piaţa Universităţii. În 1991, echipa era deja schimbată la ştiri, eu eram tot acolo(de fapt am rămas până în 1996 când am plecat la PRO FM) şi am coordonat transmisiunile de la evenimentele din Piaţa Victoriei, ciocnirile cu jandarmii etc.

De ce eram noi meseriaşi? Pentru că spuneam tot ce vroiam, de multe ori în direct iar, informaţional, oamenii ne priveau ca pe o alternativă la ceea ce ofereau alţii. Eram o oglindă mult mai puţin opacă decât ceea ce se întâmplă astăzi. În plus, lucram din entuziasm, ceea ce însemna totul. Scriam, citeam, fugeam pe teren, mă întorceam noaptea, nedormit, nemâncăt, şi o luam de la capăt.

Din 1996 sunt la PRO FM, Media Pro International, unde până in 1999 am fost şef de secţie pe politic. Din 2000 sunt redactor şef la ştirile PRO FM”.

În prezent, pe lângă faptul că este redactor şef, Toti scrie şi o carte „despre omul care nu-şi mai găseşte locul în paradigma  mizerabilă în care trăim”. De-abia aştept s-o citesc!

Iată deci traiectoria unuia dintre cei care şi-a început activitatea la Uniplus, cu emisiuni gen “Bună seara iubito” şi „Born In The USA”. Acum trăieşte din ştiri şi numai asta ştie să facă, heheh.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s