055 – Radio & Showbiz: Primii pasi pe net!

Posted: September 29, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

La Uniplus, până în 1995 redeactori şefi am fost eu, în prima fază, până am trecut la muzică, apoi Codruţa Florescu, Corina Rădulescu şi Toti Marinescu. Daca la început ne culegeam ştirile din ziare şi de la agenţiile de presă, curând am început să creem chiar noi ştiri. Aveam reporteri de teren, luam interviuri prin telefon, în direct sau înregistrate (by the way, ce-o mai fi şi aia „înregistrare live’, cum aud acum pe la diverse posturi?), aduceam invitaţi în studio şi ascultam foarte des pe frecvenţa poliţiei sau a altor instituţii, cu un aparat special de care făcuse Klinger rost, dacă nu mă înşel îl adusese din America.

Dacă în 1990, după Revoluţie lumea nu prea ne asculta pentru ştiri, curând şi mai ales după semnarea contractului cu postul BBC am început să prindem şi noi cheag din acest punct de vedere. Ba chiar am început să ne mândrim cu ştirile pe care le produceam şi de multe ori eram chiar citaţi prin ziare. Curând au început să apară şi agenţii de presă autohtone, independente, cum ar fi Mediafax, ceea ce a fost o binecuvântare!

Acum e şi mai simplu, că avem Internetul, deşi de multe ori ştirile de pe site-uri şi mai ales de pe site-urile personale nu sunt întotdeauna corecte.

Apropos de asta, în toată lumea s-a creeat un fenomen tare interesant: există o grămadă de pagini de internet care-ţi dau impresia că trebuie să aparţină unei firme serioase, când defapt ele nu sunt decât nişte pagini scrise şi desenate de un singur om, că aşa i+a venit lui într-o zi, să-şi facă site.. Practic, pe internet oricine poate da impresia că este altcineva sau că pagina lui ascunde în spate o afacere foarte bine pusă la punct. Poţi creea un ziar, un site de astrologie, un site de fitness, orice îţi trece prin cap, iar lumea (nu ştiu de ce), oricât de explicit ai fi va crede că pagina aparţine unei firme. Am făcut şi eu un astfel de experiment cu o revistă electronică,în care mi-am exersat talentul de publicist şi pot spune că a fost o experienţă foarte interesantă. Din păcate nu am fost genul care să se agite să-şi caute sponsori şi proiectul a murit, din lipsă de fonduri. Era o revistă electronică săptămânală de entertainment, în care scriam tot ce-mi trecea prin cap, traduceam ştiri de pe site-uri străine, publicam caricaturi şi aşa mai departe. Cel mai mult îmi plăcea că puteam să mă folosesc de efecte de care o revistă tipărită pe hârtie nu se putea folosi. Astfel i-am desenat lui Vadim Tudor mustăţi mişcătoare, iar pe Băsescu l-am făcut „criminalul number one” într-un articol ilustrat cu fotografii şi bannere animate, care descriau un proces pus la cale de patrupede. L-am condamnat şi executat rapid şi rich media! Acesta din urmă este un concept foarte interesant, care deschide internetului valenţe nebănuite. Practic acum, pe computer poţi să ai şi radio şi televiziune şi presă scrisă laolaltă. Efectele grafice, video şi auditive, strânse la un loc pot creea o imagine complexă a oricărui subiect abordat. Din păcate însă, cel mai mare succes îl au site-urile porno, care fac bani mulţi din cauză că strâng suficiente hit-uri, suficient de mulţi vizitatori pentru a-şi asigura finanţarea.

Ce mi-a mai plăcut mie la faptul că aveam o revistă electronică a fost că am strâns în scurt timp şi o groază de abonaţi, cărora le trimiteam newsletters saptămânale despre ce mai publicam între timp. Chestia asta m-a ajutat foarte tare să-mi creez un stil în scris şi am început să studiez chiar tehnici de marketing prin e-mail şi pe site. Descoperisem o pagină în care scriau cei mai buni profesori într-ale advertisingului online şi într-ale marketingului şi sorbeam fiecare cuvinţel scris de ei, pe urmă puneam în practică ce-am învăţat. Cu timpul am început să desenez şi bannere pe care le publicam în regim de barter pe site-urile unor oameni cu reviste sau ziare similare. Din păcate însă, partea financiară ne-a cam gonit pe toţi de pe internet, căci, iată, dacă banii nu aduc fericirea, lipsa lor distruge pasiunea… în orice caz, am învăţat foarte multe din experienţa mea pe Internet şi cred că e foarte bine să-ţi exersezi stilul într-un astfel de mediu, electronic. Poţi scrie ce vrei, poţi publica o grămadă de lucruri, iar dacă ai şi un feedback corespunzător, cu atât mai bine!

Tare mi-e frică însă că şi în acest mediu se vor introduce curând tot felul de legi stupide, care ne vor îngrădi. Poate curând o să se facă şi un fel de comitet mondial, aşa, un fel de CNA  sau CIA al internetului, care să ne spună că trebuie sa băgăm bulina roşie, sau că n-avem voie să publicăm nu ştiu ce. Da, pentru că omenirea, trebuie să recunoaştem este suficient de stupidă că să-şi pună singură piedici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s