048 – Radio & Showbiz: Mutatul in str. Latina

Posted: July 17, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

În fine, să revenim la oile noastre. Unde-am ramas?

La mutarea în Latină. Klinger a zis că nu mai e de stat în Hotel Modern, că trebuiau să pună la punct şi etajul la care aveam noi studioul aşa că într-o seara ne-am luat calabalâcul, adică tot în afară de sculele de emisie şi ne-am mutat. Ţin minte că eu şi Bobby aveam „Azilul” în noaptea aia. Era iarnă şi-am urcat până la etajul 12, ţinându-ne de câte-o lanternă şi ferindu-ne ca nu cumva să cădem în gol, printre scări, aşa era de pustiu totul. În studio ne aştepta un mixer pus pe jos şi-o lampă, o veioză. Ne-am aşezat pe nişte perne luate din canapelele hotelului, ne-am scos sandwich-urile, Bobby, Pepsi light-ul lui tradiţional (căci suferea de diabet) şi tigările. El fuma mereu Dunhill, mult Dunhill. Io – de-ale noastre.

Da’ apropos de ţigări: v-am zis de „mama Tamba”? Ei bine, femeia asta e o jurnalistă foarte sensibilă şi apreciată, dar foarte foarte mică de înălţime, aproape pitică. Şi unde erau conferinţe de presă, hop şi ea. Iar Bobină, tot vazând-o a poreclit-o „mama Tamba”, nu ştiu nici acum de ce şi nici sa-l intreb nu mai pot… Ţin minte însă că rostea porecla asta cu mare plăcere şi patos. „Uite-o şi pe mama Tamba!!!!!!!!” îmi spunea. „A venit MAMA TAMBA!!!!!!!!!”. Iar mama Tamba fuma mereu. Pe oriunde o vedeai era numai cu ţigara-n gură. Fuma la Snagoave şi Carpate cât o cazarmă şi ştiu c-avea o geantă imensă pe care-o ţinea mereu pe umăr. La conferinţele de presă se fâţâia de la un ziarist la altul, să schimbe impresii. Cu dreapta fuma, pe stânga-şi ţinea imensa geantă şi taca taca taca taca. Mie-mi plăcea de ea şi mi-ar fi drag s-o întâlnesc din nou, că era veselă, dar şi ironică şi flegmatică atunci când i se punea. Iar când ajungea la subiectul muzică clasică (iată o cacofonie permisă!) te ]nnebunea. Era atent[ la gre;eli muzicale şi te ardea dac[ le f[ceai cumva.

Da, haioasă mama Tamba asta. Parc-o văd şi-acum, tragând din ţigară, hehehe.

Aşa, şi să vă povestesc cu Modernu’ ăsta. Am ţinut „Azilul” în moloz şi era vai de capul nostru cum ne chinuiam să butonam. Microfoanele stăteau pe jos cumva, iar telefonul într-o sârmă vai mama ei. Dar nouă ne-a plăcut, deşi ne-am plâns toată noaptea că-i frig (nu mai aveam încălzire şi stăteam cu pufoaicele pe noi). Ascultătorii chiar te compatimeau pe vremea aia, nu ca acum, hehehe.

Nici nu mai ştiu despre ce-am vorbit, dar noaptea aia mi-a rămas în memorie, chiar dacă sunt cel mai uituc om de pe pamânt. Cred. Ba ştiu despre ce-am vorbit! A povestit Bobby cum a fost el taximetrist în America şi de ce s-a întors. Au fost o mulţime de telefoane, lumea era fascinată tare de pamântul făgăduinţei, deşi nici în România nu te puteai plânge din unele puncte de vedere. Se înfiinţau firme, lumea începea să prospere, impozitele nu erau foarte mari. Atunci era vremea aceea, despre care se tot vorbeşte astăzi, că „dacă aveai 2000 de dolari şi investeai primul într-o afacere, acum erai miliardar”. Tot aceea însă era şi vremea când dacă chemai salvarea venea după două ore…

A doua zi după „Azil” ne-am mutat cu totul în strada Latină, într-o casă care, am descoperit mai târziu a aparţinut unei mătuşi a lui Radu Câmpeanu. Stăteam în chirie, ceea ce nu ne-a împiedicat însă să spargem pereţii, ca să facem studioul de emisie. Iar cu barosul, iar dă-i cu muşchiul! După aceasta, lui Dani i s-a pus pata că trebe să scăpăm şi de teracotele din dotare, că.. nu dau bine pentru un post de radio. No problem! Le-am darâmat şi pe alea, cu elan şi convingere patriotică. Nu ştiu însă cine-a construit casa aia cu un etaj, că a pus aşa, un fel de geam într-o spărtură ce ne despărţea de vecinul nostru de jos, sculptorul. Iar prin geamul ăla, mare cam de 1 metru pătrat, se auzea tot, vă daţi deci seama că bârfele trebuiau şoptite. Muzica însă nu, era la maxim. Ne injura sculptorul every night and every day, că făcem gălăgie. Şi noi îl înjuram pe el, cu tupeu. Pe urmă i-am făcut inundaţie, lăsam poarta deschisă (şi aveam aceeaşi curte), câte neplăceri şi neajunsuri a mai avut săracul din pricina noastră… acum, când nu mai are radio deasupra are o firma, hahha, asta a fost karma lui, să stea cu balamucul în casă.

În strada Latină aveam aşa: un studio de producţie, unde dormea şi-şi petrecea zilele Vali Andronescu. O toaleta mică rău de tot, la care „deşteptul” de Klinger (sic!) i-a pus cheie la un moment dat, ca să n-o mai frecventeze străinii veniţi în vizită. Mai era un holişor, din care dădea studioul de emisie, a cărui uşă a devenit de sticlă în curând. Apoi dădeai într-un hol mai mare unde şefă era Marina. De la Marina intrai în biroul comercial, unde stăteau Klinger şi Tohăneanu. Tot de la Marina (secretara a cărei principală calitate, cred eu este că nu are acea enervantă „voce de business”) dădeai şi într-o cămăruţă minusculă, care avea să găzduiască centrala telefonică şi tot felul de scule. Ăsta era tot radioul. Ah, şi-am uitat să pomenesc şi curtea, pe care ne-a pus Klinger s-o măturăm, ca la muncă patriotică. Io n-am înţeles asta atunci, dar în timp am început să-i apreciez pe străinii care îşi amenajează workplace-ul, nu se gândesc că dau din banii lor pe vaze sau ghivece, doar să fie workplace-ul frumos, să le tihneasca ălea opt ore. Aşa şi cu această curte, doar prin ea treceam every day, nu?

Deja nu mai aveam voie să fumăm în studio, dacă ne prindea sefu’ ne dădea 10.000 de lei amendă, ceea ce era mult la vremea aia. În curând nici muzica în boxe n-o mai puteam asculta, că intram în microfonie şi deranjam şi sculptorul pe deasupra. Numa’ în căşti aveam voie. Atât. Am făcut la bube în urechi de m-am săturat. Şi mă dureau urechile de la strânsoarea căştilor, de nu mai puteam. Parcă aş fi purtat din nou cordeluţă elastică! Unde mai pui că îmi erau şi mari. În curând aveam să venim toţi cu căştiile proprii, io-mi aduceam şi microfon, că eram mai şmecheră, hehe.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s