047 – Radio & Showbiz: Domnul Topescu

Posted: July 17, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

Cam asta a fost şi cu filiala noastră de la Cluj, care sper să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi! Să revenim la mine, că sa explic totuşi ce a contribuit la aducerea mea la disperare, căci toţi cei care au citit prima parte a acestei cărţi m-au întrebat ce e cu pesimismul din primele pagini. Ei bine, pe lângă neplata salariilor au fost şi tot felul de şicane. Klinger era maestu la asta! Când m-am întors de la Cluj aveam să constat că părerea domnului director mai sus menţionat era că eu am stat bine mersi la mama, în vacanţă, nu că am ridicat una dintre cele mai profitabile filiale ale Uniplusului. N-o sa uit niciodată când mi-a spus că diurna mea trebuie să fie cam la jumătate… În plus, în curând aveau să nu se mai prea dea salariile, iar eu şi Codruţa Florescu (actuală Marinescu), care aveam familii, nu ne ţinea mămica că pe studenţi, devenisem „sindicaliste”, pentru că noi, culmea tupeului!, ceream bani pe muncă. Klinger în schimb era băiat de bani gata, îi trimitea tata din Germania, iar mama din Bucureşti plătea întreţinerea şi alte cheltuieli ale băiatului. N-avea cum să înţeleagă deci de ce vrem noi bani. E-adevărat, el îşi plătea un salariu de nimic, atât cât îi trebuia lui să-şi ia un suc, căci era antialcoolic şi nefumător (ceea ce este şi în prezent, bravo lui). Dar ce te faci cu alcoolicii?! Ce te faci cu fumătorii de două pachete pe zi?! Păi le dai un suc şi-un sandwich? Ce te faci cu cei pentru care salariul contează?

Culmea era însă că mulţi membri ai societăţii Uni Club S.R.L. erau studenţi sau neinteresaţi de problema financiară, căci aveau alte surse de venit, cum ar fi o discotecă sau un job „serios”. Alţii ori erau prea fascinaţi de Klinger (un om extrem de carismatic), ori prea naivi, ori vroiau gloria eternă. Numai bani, nu! Aşa că am rămas noi două, eu şi Codruţa, acompaniate de câteva proteste timide de nemulţumire, să ne ciondănim prin şedinţe (şi era o modă a şedinţelor atunci, nu glumă!). Ascultătorii însă habar n-aveau de problemele ăstea, căci eram clovni pe post şi oi negre în radio.

Diferenţa dintre mine şi Codruţa era că în timp ce ea îşi căuta un job şi în altă parte, îşi făcea relaţii şi imagine eu m-am orientat mai mult tot înspre radio, încercând să inovez mereu. Astfel au apărut primele emisiuni unplugged cu trupe precum Timpuri Noi şi Sarmalele Reci, ultima fiind o formaţie pe care abia o descoperisem prin 1994 şi eram tare încântată de ea.

Sinceră să fiu, nici nu cred c-am dat vreodată prea mare importanţă bârfelor, aşa eram de absorbită de ce se poate construi pe un post de radio. Talkshow-ul „Azilul de Noapte” mergea bine, ţin minte că într-o zi m-a sunat domnul Cristian Ţopescu şi mi-a spus că doreşte să ne ia un interviu, mie şi lui Bobby. Postul nu emitea atunci, căci avusesem probleme cu emiţătorul. Ne mutasem în strada Latină, la doi paşi de Hotel Modern şi lăsasem emiţătorul şi antena de emisie la etajul 12. Ne-au furat echipamentul sau nu mai ştiu exact ce s-a întâmplat, dar, oricum, nu emiteam, aşa că reportajul domnului Ţopescu ne-a prins în pauză. Am intrat în studio şi am mimat că emitem, pe Bobby l-a pus la mixer să dea din butoane în gol, iar eu stăteam lângă el, apoi ne-a luat un interviu şi ştiu că am fost cel mai timid om de pe planetă! Bobby venise cu un fular roşu, parcă era Moş Crăciun şi îi spusesem dinainte ce să NU zică. S-a conformat iar interviul s-a difuzat în emisiunea „Turnul Babel”de la TVR. Mare succes! Ne-a văzut o gramădă de lume şi ne-a felicitat. Am înregistrat şi noi emisiunea, că să ne mândrim pentru eternitate, doar ne luase Cristian Ţopescu interviu! Doamne, ce n-aş da să am eu modestia acestui om, deşi uneori parcă te injură cu atâta bun simţ. Ţin minte că i-am spus că eu ar fi trebuit să-i iau prima dată un interviu, nu dânsul, deoarece este mai vechi decât mine în branşă şi este o adevărată personalitate! Dar nu, dânsul mi-a tăiat elanul foarte scurt (şi zău că m-am simţit aiurea de tot), spunându-mi ceva de genul „hai lasă, nu e cazul să mă lauzi”. Şi chiar n-am avut intenţia. Cum poţi să lauzi cea mai bună voce şi cel mai bun jurnalist pe care îl are România? Cum poţi să-l „lauzi” pe omul care a fost cu sufletul alături de noi în transmisiunile de la Montreal şi nu numai? Cum poţi să „lauzi” un om care  a suferit în vremea regimului comunist, doar pentru că şi-a făcut meseria de român şi om de televiziune? Nu, domnilor şi doamnelor, lauda este pentru şcolari, nu pentru un astfel de om. Unui astfel de om merită să-i faci statuie şi sa înveţi de la el să scrii şi să vorbeşti, să transmiţi ce simţi şi ce gândeşti! Şi în ziua de azi îmi pare rău că orice laudă la adresa dânsului sună ca un pupincurism ieftin, atunci când domnia sa se află de faţă. Pentru că nu vrea nici în ruptul capului să priceapă că lumea chiar îl apreciază şi chiar îşi spune parerea sinceră! Nu, dânsul zice că nu merită, sau ce-o fi in capul lui? Să-l „trezească’ cineva la realitate pe domnul Ţopescu! A fost, este şi va ramâne cel mai bun jurnalist român al tuturor timpurilor.

Dar gata cu lauda, că iată, mă entuziasmez şi eu că şi fiica dânsului, Cristina Ţopescu, care era să-şi dea sufeltul pentru cauza sinistraţilor! Doamne, nu ştiu cum de n-o pufneşte plânsul, că parcă ar fi chiar sfârşiul lumii (as we know it), când prezintă ea vreun eveniment mai nefericit. Eu una plâng în faţa televizorului, ca mama la telenovele. Nu că n-ar fi un foarte bun jurnalist Cristina, ci pentru că uneori parcă pune prea mult suflet…

Advertisements
Comments
  1. Daniel says:

    Tot respectul pentru distinsul domn Cristian Topescu. Pe vremuri cand incepea emisiunea Turnul Babel…era la inceputul emisiunii.. la generic…o piesa..un fragment de piesa…isi mai aduce aminte ceva? stie cum se numeste? de unde as putea afla?
    Va multumesc.

  2. Luminita says:

    Si eu as vrea sa stiu tiltul acelei piese din generic. Stie cineva? Multumesc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s