036 – Radio & Showbiz: Cum am reinventat eu roata

Posted: March 9, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

Marea noastră problemă a fost după doi ani de la începerea emisiei, frecvenţa în banda est. După Revoluţie toţi ne ascultau la radiourile din bucătărie (la care ascultau în surdină şi Europa Liberă), care aveau numai banda est. Lucrurile s-au schimbat însă în timp, căci lumea a început să-şi cumpere radiocasetofoane, care majoritatea nu aveau deloc banda est, ceea ce ne-a redus cu mult numărul ascultătorilor şi a dat câştig de cauză posturilor apărute mai târziu, dar în bandă vest. Cu tare mare greutate am reuşit să obţinem banda vest, dar asta abia în ianuarie 2000! N-o să înteleg niciodată de ce CNA-ul n-a vrut cu nici-un chip să dea licenţă pentru banda vest primului post de radio independent din România postrevolutionară, cum scriau ziarele. De altfel n-am înţeles niciodată nimic din ce are legatura cu CNA-ul şi Ministerul Comunicaţiilor, adică instituţiile care decid asupra eterului românesc şi se leagă de tot felul de convenţii pentru a nu scoate la licitaţie frecvenţe. Părerea mea e că sunt doar două posibilităti: ori vor şpagă, ori sunt stupizi. În orice ţară dezvoltată există câte-un post de radio din mm în mm. La noi nu, că avem milimetrii ocupati! În fine, asta e, să schimbe situaţia cine poate! (Aţi observat cum s-au dezocupat mm între timp?)
La obţinerea unei licenţe de emisie, cred că pentru Uniplus Cluj am participat şi eu o dată, era  prin 1993. Ţin minte că eram eu şi Dani Klinger, în faţa comisiei CNA. După ce Dani şi-a expus teoria şi a promis marea cu sarea mi-a dat mie cuvântul, doar mă născusem în Cluj şi cunoşteam cel mai bine comunitatea. N-am reuşit să spun însă prea multe despre cum vom servi noi comunitatea clujeană, că cineva din comisie era tare scandalizat de un subiect şi anume: emisiunea mea”Azilul de noapte”.Emisiunea aceasta era la un moment dat poate cea mai ascultată emisiune din Bucureşti. Era mai importantă decât ştirile şi decât viaţa de noapte a cuplurilor! A iscat o grămadă de discuţii aprinse şi de controverse şi s-a scris destul de mult despre ea.
Am inventat-o la sfârşitul anului 1991, după ce ma săturasem de metal party-ul de noapte. În plus trebuia să fac un program de noapte, iar de muzică nu mai aveam chef. Între timp, Vali Andronescu şi Klinger au facut o “deşteptăciune” şi au reuşit să cupleze telefonul la mixer astfel încât să poată face înregistrari pentru jurnalişti. Descoperiseră că pot lua interviuri şi prin telefon, ca să nu mai trebuiască să se deplaseze. Iar eu, sătula de muzică şi destul de dezamagită de rutină m-am gândit prima dată, zic:”oameni buni, dar telefonul ăsta nu poate intra şi în emisie, să pot face o emisiune cu telefoane în direct, pe diverse teme?”. “Ba da”, mi-au spus ei şi s-a trecut la instalarea unui telefon în emisie. Le-am spus cam ce fel de emisiune aş dori să fac şi au zis “OK”. Dealtfel nici n-aveau ce să zică altceva, căci pe vremea aceea era binevenită orice idee de emisiune noua, mai ales dacă nu era muzicală.
Eu vroiam defapt să fac ceea ce ştim că astăzi se numeşte “talkshow”. Dar pe atunci am reinventat pur şi simplu roata, căci habar n-aveam că asemenea emisiuni se fac la radiourile şi posturile de televiziune din strainătate şi mai ales la cele americane, de foarte multă vreme.
Ţin minte că în prima emisiune am vorbit despre paranormal. Ajunsesem în radio pe la 11 seara şi deoarece nu exista decât un telefon am pregătit câteva casete (nu existau CD-uri pe atunci) cu muzică, să le pun drept fundal şi între două convorbiri.
La partea tehnică m-a ajutat cineva atunci şi pentru că era prima emisiune şi pentru că nu mă puteam descurca şi la mixer şi la telefon şi la microfon.
Emisiunea a avut un succes foarte mare, a doua zi toată lumea din radio vorbea despre ea. Telefoanele au sunat întruna până spre dimineaţă şi am tocat mărunt mărunt tema propusă. Ascultătorii erau deosebit de încântaţi de o astfel de emisiune, pe care aveam s-o duc în spate până la plecarea mea la Radio 21, în decembrie, 1994.
Un alt subiect abordat într-o emisiune următoare a fost “Sinuciderea”. Deja aveam experienţă în problema aceasta, căci reuşisem să conving un fan al emisiunii “Dialog Rock” să stea cuminte şi să o lase mai moale cu gândurile sinucigase. Semna în scrisori “Mr. Antichrist” şi era la vârsta adolescenţei, când credea că viaţa nu mai are nici-un rost, etc.
Dar iată ce scrie Sorin Tudor în revista “Tinerama” din ianuarie, 1992: “Primele ore ale zilei de 13 ianuarie 1992. Un aparat de radio deschis, un post emiţând pe ultrascurte. O emisiune numită frumos “Azilul de noapte”. Şi o tema:”Sinuciderea”. O ziaristă răspunzând întruna la telefon. Şi opinii, multe opinii. Pro şi contra. Voci tinere şi mai puţin tinere. Dezamăgiri, speranţe spulberate, compromisuri. Într-un târziu, vocea plictisită a unui psihiatru. Apoi vocea unui tânăr. Un eşec în dragoste şi…6 pastile de diazepam. Redactorul îl îmbărbătează:”Ai auzit că asta nu foloseşte la nimic?” “Dar am luat şi 14 pastile de Rudotel şi aş avea nevoie de un sfat…” “Dacă ţi-aş spune să nu te sinucizi, tu ce ai face?”…
Noi nu ştim ce-a făcut.
Un procent de sinucideri ceva mai mic de 2% planând peste Bucureşti. Constant? În creştere?
O emisiune de care avem nevoie? Fără nici-o îndoială. Dar poate fi încredinţată o astfel de emisiune cuiva care nu are nici-o urmă de pregătire profesională în domeniu? Sub acoperişul mass media independente are cineva dreptul să se joace cu vieţile noastre? Cu procentele disperărilor noastre?
P.S. Nu ne-am îndoit nici-o clipa de bunele intenţii ale colegilor de la Unifan. Şi nu ne îndoim că, încet, încet, aceste intenţii vor fi puse în practică aşa cum se cuvine”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s