032 – Radio & Showbiz:”Zet-ule, ti-am păstrat cuburi de ghiaţă!”

Posted: January 25, 2008 in Cartea Radio & Showbiz

N-am spus însă care erau piesele noastre preferate. Primele două au fost “The Road to Hell” a lui Chris Rea şi “Vals de Vienne”, dacă nu ma înşel. Le rulam de dimineaţa până seara şi nu păream să ne săturăm. Mie mi-a ramas lipită de suflet piesa lui Rea şi în ziua de azi. Asta a fost mereu, fără că macăr să realizez, tema mea muzicală.
Au urmat Berlin, cu “Take My Breath Away”, Roxette, cu “The Look”, Depeche Mode, cu “Enjoy The Silence”, Jean Michel Jarre cu “Oxygene” (piesă pe care aveam s-o difuzăm de câte ori reâncepeam să emitem), France Gall, cu “La Bacande”, Stevie Wonder, cu “Part Time Lover” şi multe altele. Ştiu că la un moment dat făcusem însă o listă pe care o agaţasem de perete, cu piesele care nu trebuie în nici-un caz să se mai repete, iar cele de mai sus se numărau printre ele. Habar n-aveam că defapt era un heavy rotation involuntar, deşi prea ieşea unul din program pe o piesă şi intra celălalt cu aceeaşi piesă. Iar cea mai stridentă dintre toate era “placa”:”Ascultati UNIFAN Radio, pe 69.8 FM”. Asta se repeta în prostie, MULT, MULT mai rău decât o fac posturile comerciale actuale.
Mă uit acum prin agenda mea cu adnotări şi m[ umflă râsul. Scrie că Z-ul a facut într-o noapte aşa un chef mare încât a spart candelabrul hotelului. Bwahahaha. Chiar uitasem de asta. Prietenul lui, DJ Ştrumf pe de altă parte dădea şi el “ceaiuri” pe post şi urla cât îl ţinea gura:”Z-ule, ti-am păstrat cuburi de ghiaţă”, în speranţa că-l va mobiliza să i se alăture. Mai târziu în gaşca lor avea să vină şi Cristi Nemţeanu, altă belea, hehehe.
“Fără băutură şi invitaţi în post” scrie cam pe toate paginile agendelor mele, că asta le spuneam la fiecare şedinţă, dar cine ţinea cont? Nimeni! În plus, foarte des apare “Distorsiuni!!!” , dar asta era, fără un studio antifonat n-aveai ce să faci.
În iunie, salariile ajunsesera la 55.000 per total. Deja se plăteau 300 de lei pentru o oră de emisie, ce mai, eram boieri, iar sumele aveau să crească în continuare, deşi la departamentul finanţe am stat întotdeauna prost, chiar dacă ne-am deschis o sumedenie de filiale care câştigau bine.
În afară de toată mizeria din studio mai era şi problema scrisorilor. Pe vremea aceea scriau fanii, nu glumă, mai ales la topuri şi la music by request-uri (dedicaţii). Fiecare primea cel puţin o sută de scrisori pe săptămână, care ajungeau să plutească prin toate colţurile studioului. Eu pe-ale mele le-am pastrat aproape pe toate şi am un sac acasă, dar cine le mai citeşte? Poate mai încolo am să dau şi câteva citate memorabile. Acum îmi amintesc doar de unul “Vampy”, rocker care-mi scrisese o scrisoare cu sîngele lui! Tare m-a mai impresionat chestia asta la vremea respectivă.
De cântatul pe piese v-am zis? Hahaha, Nemţeanu era meşter. Ştiu că odată i-am zis c-o să-l ia Klaus Meine la Scorpions, dacă-l mai aude cântând pe “Wind of Change”. A cântat mai departe. De-aia nu ştiu eu pe unde o fi umblând acum!
Mai ţineţi minte moda cu Stevie B şi Timmy T? Ah, ăştia doi aveau şi ei piesele pe lista de “interzise” deoarece au fost rulate în marea prostie. Şi ce mai siropoşi, Domane! Adevărul este că niciodată nu i-am înţeles pe discarii ăştia. Dar ce mai dansa puştimea!
Ia uite ce-am mai găsit în agendă:” Nemţeanu: ce-a fost cu cei care s-au închis vineri noaptea în studio, cu lada de bere?. Bagheera: ce-a fost cu pomelnicul de sâmbată noaptea? Ştrumf şi Bagheera: gata cu dialogurile stupide dintre DJ! Ştrumf:Atenţie la reclame, te bâlbâi întruna! , Ligia: ce-i aia “un om cu patru octave: Michael Bolton?” Şi uite-aşa eram eu spaima DJ-lor, reaua relelor, ce, mă credeam la CNN? Hehehe, Zingeroaica, mi se spunea! Dar ce-mi păsa  mie? Eu aveam lumea mea, preocupările mele, şcoala şi alte “tâmpenii”. Şi-apoi: “The beat is hot!”, vorba unui “discar”.
Iar acum daţi-mi voie să vă prezint câteva citate din “caietul de antenă”, în care semnau toţi DJ-ii când intrau în program: “Bah, dacă furi CD-uri, fură şi carcasa!” sau “Chiar nu se poate aspira în acest studio, care seamănă cu o cocină?”, ori:”Raportez: făcut curăţenie în studio, spălat toaleta cu mâna, pe jos aşa că dacă l-am prins pe ăla care face pipi pe jos-l-am spart!”. “Nu am pomenit mai mare balamuc în maxi singles ca azi. Nu am găsit nimic!”, “Boxele fâşie îngrozitor, imposibil de lucrat în condiţiile acestea!”,
Au facut însă şi lucruri bune DJ-ii. Iată de exemplu ce scria M. Zvrijinschi despre unul dintre ei, în articolul intitulat “Calm în eter” din mai, 1991: “Mulţi adolescenţi erau singuri acasă în timpul cutremurului din 30 mai, ora 13.41. Panica înfloreşte lesne în singurătate. Numai că mulţi dintre aceşti tineri ascultau Unifan. Muzica s-a oprit pentru o clipă şi un glas calm, prietenos a spus:”Cred că este un cutremur de pamânt…staţi liniştiţi…să lăsăm muzica…O să va povestesc cum a fost pe aici…”. Muzica a reânceput, în umbra ei pereţii parcă nu se mai zdruncinau atât de ameninţător…Şi din nou glasul:”Ei, a trecut, dacă la noi e bine, înseamnă că e bine şi la dumneavoastră! Să lăsăm muzica…şi o să mai vorbim”. Cât de mult bine a făcut acest glas (care nu ştim ce nume poartă) au simţit mai ales adolescenţii care se aflau singuri acasă. Felicitări “glasului” care s-a dovedit a aparţine unui adevărat profesionist al radiofoniei.”
Cine o fi fost acel profesionist, din păcate nu ştiu nici eu dar îl admir, căci nu e uşor să vorbeşti la radio în timpul unui cutremur, tu aflându-te la etajul al 12-lea al unui hotel în reconstrucţie.

Advertisements
Comments
  1. marius says:

    Foarte interesant!
    Astept cu interes continuarea.
    🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s