030 – Radio & Showbiz: Impartirea frecventei

Posted: December 19, 2007 in Cartea Radio & Showbiz

În fine, am scăpat de francezi şi eram pe cont propriu. Acum ne privea direct şi personal cum plăteam salariile şi de unde făceam rost de bani de chirie pentru hotel şi pentru plătirea tuturor celorlaltor cheltuieli.
Directorii postului de radio erau Daniel Klinger şi Dragoş Caliţoiu. Cel din urma însă n-a rezistat prea mult… Pe vremea aceea erau o grămadă de lupte interne şi scandaluri zilnice. Încă încercam să ne putem pe picioare şi să alegem în ce direcţie pornim.
Emiteam de la 12 după amiaza şi până noaptea la 12 pe aceeaşi frecvenţă cu FUN-ul şi ca să le mai facem puţine zile fripte francezilor şi acoliţilor lor (hehe). Ioana Mateescu (pe care o chema în realitate, Anca, parcă) işi făcuse o emisiune de sfârşit de program Unifan. Era un fel de batjocură la adresă lui Dorin Ştefănescu, pusă într-o formă gen comedie horror. Îmi aduc aminte că pentru a produce efectele sonore necesare stăteam şi scârţâiam uşile, scoteam tot felul de sunete ciudate şi băteam în farfurii (pe care le mai primeam de la room service, doar stăteam într-un hotel, nu?). Cred că i-am bagat în sperieţi pe francezi, că nu stiau ce să se mai facă de nervi. Protestau prin toate ziarele, dar degeaba. Şi apoi, dacă stăm bine să ne gîndim, ce poţi să faci unor copii tâmpiţi, care se cred mari vedete şi care oricum au tot Bucureştiul de partea lor?
Of, că bine e să te nimereşti la momentul potrivit şi la locul potrivit! Acum nu s-ar mai fi putut întimpla aşa ceva , iar radiourile pirat care emit de câţiva ani încoace o demonstrează. Acum ai reguli peste reguli, iar opinia publică s-a schimbat. În plus, Revoluţia (sau ce-o fi fost) a trecut demult…….
În orice caz, la data de 7 august, 1991 noi împărţeam încă frecvenţă, că “mai bine e să emiţi 12 ore decât să nu emiţi deloc” şi – scriau ziarele – ne pregăteam să obţinem una nouă, numai pentru noi. 8 luni mai târziu aveam să emitem pe aceeaşi frecvenţă, însă sub un alt nume. Când a fost să aleagă un nou sef de DJ m-au ales pe mine. Hah! Taman pe rockerul cel rău şi-au găsit. Aveau impresia că de-atunci încolo postul va difuza mult mai mult rock, ceea ce s-a şi întâmplat căci am avut grijă să-i zgilţâi un pic. Practic, de ce le era lor atât de teama de rockeri? Pentru că acum “discarii” n-aveau cum să se mai ascundă. Studioul nu era antifonat iar noi nu ştiam de căşti pe vremea aia. Acestea erau doar pentru căutarea pe casete. Muzica aşadar urla tare în boxe, de dimineaţa până seara (ceea ce se întâmplase şi în celelalte sedii, dar acolo aveam ceva mai mult spaţiu, nu doua camere). Erau nişte microfonii când deschideam microfonul, de te durea capul, dar în timp am căpătat experienţă şi ştiam exact din ce unghi să vorbim, că să nu-i mai înnebunim pe ascultători cu microfonia. Cicirică, vorba lui DJ Z, ce chefuri mai erau, mai ales noaptea! Şi credeţi c-a dormit cineva liniştit în hotelul ăla cât am stat noi acolo? Nici vorbă. În fiecare zi primeam reclamaţii, sesizări şi alte mâzgăleli din partea conducerii. Acum le dau dreptate, c-am îmbătrânit şi poate mi-o fi venit mintea la cap, dar pe vremea accea nici prin creasta minţii nu-mi trecea să dau muzica mai încet, sau să-i spun vreunui DJ să-şi pună căsti. Iar ca scăndalul să fie şi mai mare inventasem şi o emisiune de rock, o “Metal Party” care trezea şi babele surde de la marginea oraşului. “Cool, hahahahaha”, cum ar zice Beavis and Butthead şi cred că o comparaţie cu aceştia nu-i deloc forţaţă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s