028 – Radio & Showbiz: In greva, dati afara din hotel si in judecata

Posted: December 19, 2007 in Cartea Radio & Showbiz

În ianuarie 1991 am împlinit un an de activitate, prilej de sărbatorit în mod festiv. Am organizat o mare petrecere în aer liber, chiar în Piaţa Aviatorilor, sub clar de lună. Am pus o scenă şi nişte boxe, am chemat lumea şi-am început distracţia. Noi puneam muzică şi ei dansau. Toată lumea a fost mulţumită. Şi cred că ceva focuri de artificii s-au auzit şi atunci. După lăsarea gravă a întunericului am plecat să facem baie. Cineva încheiase un contract cu firma “Freshquick” şi ne-au lăsat să ne distrăm în piscină la Centrul de Sănătate de la Socului. La meilleure radio!
Supăraţi de descoperirea investiţiei în vilă şi a neplăţii salariilor am mai organizat o grevă. La 7 martie 1991, la ora 8 dimineaţa s-a transmis pe post primul protest. După numai câteva ore, francezii au oprit emisia. Protestul conţinea revendicări salariale. A urmat vizita agentului comercial Jaques Delaleuf, a ex-directorului Iosub şi a lui Dorin Ştefănescu, care au ameninţat cu tribunalul şi poliţia, fară a argumenta însă nimic.
Între timp ne mutasem în hotel Modern, la ultimul etaj, ca să fim sub antenă, se pierdea enorm pe firul care ducea la ea, asta în primul rând, iar în al doilea rând pentru că numai acolo mai aveau apartamente libere. Şi apoi, nu le-am fi deranjat nici clientela, sau cel puţin aşa au crezut ei. Adevărul a fost însă cu totul altul: nu i-am enervat, i-am exasperat! Noroc însă că au intrat în renovare, ceea ce a fost bine pentru ei, dar horror pentru noi. Nu mai erau lifturi iar tot hotelul era un dezastru. Singurii locuitori ai lui eram noi şi muncitorii constructori. Imaginaţi-vă cum era să urci seara pe întuneric douasprezece etaje. Dar astă a fost ceva mai târziu.
Aveam o grămadă de încăperi la dispoziţie şi deja lucram clar pe departamente. Se înfiinţase chiar şi un bord director, compus dintr-un marketing manager, din şeful departamentului tehnic, şeful ştiristilor şi cel al DJ-lor.
Problema noastră însă era …francezul. Francezul, el ne statea în coastă rău de tot, hehe. Mai târziu am avut altă belea pe cap: britanicul, cu programele BBC, dar asta a fost floare la ureche.
Rămăsesem la intenţia francezilor de a ne da în judecată. Între timp întrase în scenă şi Jaques Delaleuf, cel care avea să ducă la renunţarea noastră la numele de Uni Fan, Uni Fun sau Fan, prin faptul că a fost mai rapid şi a înregistrat oficial toate aceste mărci.
Au urmat aproape două luni de grevă şi nebunie. În toată această perioadă, de la mutare la aprobarea licenţei de emisie pe numele nostru am păzit efectiv postul, pe ture. Colegii mei (mai ales Zetone şi Sandu Alexandru) ştiu că aproape se mutasera în hotel. A fost o haiducie dulce. Aveam practic o tabara permanentă, fara corturi. Fanii ne iubeau atât de tare încât au deschis chiar şi un cont în bancă pe numele nostru şi ne susţieau cu tot ce puteau: mâncare, ţigări, vizite şi scrisori. Când au vazut că nu le merge, directorul şi ex-directorul s-au retras şi nu mai aveau curajul să dea pe acolo, iar noi păzeam sculele să nu le ia francezii şi noii lor acoliţi.
Iaţă cum relatau ziarele:
Libertatea: “Domnul Dragoş Caliţoiu, care se recomandă a fi directorul din partea română a socieţătii Fun Radio Bucureşti ne spune că nu este vorba de o grevă, pentru că aceasta ar presupune existenţa unui contract de muncă, ci este o mişcare revendicativă. Ni se comunică faptul că din cele 42 de persoane ce alcătuiesc personalul postului, 31 sunt semnatare ale petiţiei privind salariile pe decembrie-februarie. Am fost sincer surprinşi când am aflat la cât se ridică venitul lor mediu lunar. O mie şi ceva pe luna! De lei, desigur…şi pentru această brumă de bani (teoretici) s-au destrămat familii, au ramas oameni pe drumuri…( ) aflăm, printre altele, că pachetele care sosesc din Franţa nu ajung la post, ci la domnul Didier Sola. Dotarea postului de radio este aceeaşi de acum un an şi ceva. Despre aparatele care ar fi trebuit să sosească, se ştie doar că s-au pierdut pe vreun aeroport din Europa. Un pick-up purtînd marca “Proprietee Insăissisable de la Societe” se spune că ar fi fost vândut în târg. Această siglă am văzut-o şi noi pe un reportofon din post. Cât despre discuri, din când în când, câteva…( ) impunerea unei anumite scheme de programe, care nouă românilor nu ne este specifică a dus la scrisori şi telefoane de protest şi, ca o urmare firească, la scăderea drastică a numărului de ascultători. S-au pierdut reclamele şi veniturile aferente.
Atmosfera din cadrul postului de radio Fun Bucureşti nu este nici ea una dintre cele mai cordiale. Este incriminată politica “Divide Et Impera” , promovată de conducere. Despre domnul Dorin Ştefănescu ce-am putut afla? Că este angajat de 4 luni şi a trecut pe la post doar în ultima lună…Tinerii spun că se poartă firesc, cum consideră domnia sa că trebuie să se comporte un director general cu nişte copii, adică autoritar, dictatorial, cum spun ei. Şi cam atât…
Apare şi domnul Botezatu, contabilul postului. Luat direct, declară:”Sunt ceva bani”…după ce încearcă să ne învaluie cu vorbe meştesugite este silit a ne spune că mai sunt doar 700 de dolari în cont, faţă de 34.000 la început… “Se pare” că a fost cumpărat un imobil de către partea franceză…când, unde şi cum, nimeni nu ştie…. “Dumneavoastră aveţi salariu?” il întrebăm. “Am o promisiune”…Despre dolari se discută intens, dar inutil. Nimeni nu ştie nimic. Doar că nu mai sunt. ( ) Domnul Dorin Ştefănescu ne spune de la bun început: – Aş dori să se facă lumină, pentru că situaţia este insuportabilă. Este vorba de cei care efectiv au venit în post, nu i-a chemat nimeni. Au început să se adune…cum se spune “qui se semble, se ressemble”. Între ei au fost şi oameni entuziaşti, de bună calitate, de pildă, Cristofor Iosub, vechiul director, care a fost eliminat… Intrau acolo numai cei care erau de acord cu ideile lor. Ceilalţi erau rejectaţii…
– Vi se pare firesc sentimentul lor de nesiguranţă?
– Nu, când am venit, am încercat să o iau din aproape în aproape. Am încercat să le explic că nu este tocmai corect ceea ce fac. Ei raspund printr-o lozincă:”Noi am facut acest radio, nouă aşa ne place” Vă daţi seama că la argumente de acest gen…Poziţia fostului director era destul de slabă, fiind un student, de aceeaşi vârstă cu ei… Situatia contabilă era la pamânt. Cea financiară la fel. ( )
– Cei care s-au ocupat de acest post de radio nu au înţeles ce înseamnă un radio comercial, care trebuie să-şi câştige banii, întervine domnul Delaleuf.
– Ce este cu acea donaţie?
– Nu exisţă o donaţie. O convenţie scrisă se pare că există. Eu nu am văzut-o… Aparatura a fost evaluată, suma respectivă acopera diferenţa de 17%, partea Uniclub. Pe mine m-a deranjat faptul că ei au ajuns în post şi-au spus:”Astea sunt ale noastre”…lasând strict ceea ce a fost adus de francezi. Au folosit valenţele postului de radio pentru a-şi impune punctul de vedere. Este un act de iresponsăbilitate…Se vehicula ideea că vor fi daţi afară. În repetate rânduri li s-a spus şi de către Paris şi de către Simpaturism că nimeni nu va fi dat afară.
– Cine face parte din Consiliul de administraţie?
– Directorul general, din partea franceză, doamna Robin, din partea Simpaturism domnul Fodoreanu, iar din partea UniClub, Dragos Caliţoiu şi Daniel Klinger, care sunt primii care creează debandadă, o susţin şi o întreţin.. ( ) Doar salariile n-au fost plătite la zi, din luna iunie, practic niciodată! Cum iei o hotărâre fară să anunţi conducerea postului, fară nici un avertisment, fară nici un preaviz?
O altă lozincă pe care ei o folosesc:”Noi suntem studenţi. Noi am facut Revoluţia!”. ( ) Şi eu am lucrat în Politehnică cu studenţi. Dar eu aşa studenţi n-am mai văzut! Le-am cerut să nu mai fumeze, să nu mai bea acolo. S-au găsit scrum de ţigară şi mucuri de ţigară în canalale potenţiometrelor! Credeţi că astfel francezii vor trimite scule de nivel actual?
– Donaţia aceasta ramâne, totuşi, un mister. Puteţi să-l lamuriţi?
– De fapt nu este o donaţie facută la notariat. Este o punere la dispoziţie, cu acordul asociaţilor, a acestor scule. Au dispărut din scule pentru că în Dorobanţi venea cine vroia.()

-E adevarată povestea cu acel imobil cumparat pe dolari?
– Eu nu ştiu despre ce imobil este vorba, ce ştiu este că o parte din capitalul în dolari a fost, cu acordul asociaţilor scos pentru cumpărarea a nu ştiu ce. Probabil a unui imobil…
– Deci ştiţi despre imobil?
– Ştiu, dar nu văd care este legătura cu faptul că sunt 872 de dolari în cont, atâta timp cât banca are confirmarea că banii au fost trimişi înapoi. Imprumutul acela a fost făcut cu acordul asociaţiei.
– Ei susţin că nu.
– Nu, eram de faţă…o suma de…nu ştiu…vreo 20 şi ceva de mii de dolari, care urma să-i scoată şi să-i trimită înapoi.
– De ce vreţi să-i aduceţi în faţa instanţei?
– Este o problema de natură judecătorească: ori sunt colaboratori şi atunci e o problemă de muncă, ori nu şi atunci e violare de spaţiu. () Am încercat să discut în toate manierele posibile, dar m-am lovit ca de un zid. Dacă aş fi avut banii necesari, vreo 450.000 de lei, m-aş fi dus la bancă şi aş fi platât salariile, ca postul să nu se oprească. Dar, de unde?”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s