012 – Radio & Showbiz: Klinger, fumatul si munca patriotica

Posted: June 26, 2007 in Cartea Radio & Showbiz

Odată, era seara pe la 11-12 şi aveam sediul în strada Latină, într-o casă pricăjită, când aud un zgomot de la geam. După câteva minute văd capul lui Toti (jurnalist şi pe vremea aceea redactor şef) făcându-şi apariţia pe geam. M-am speriat îngrozitor, să-mi ajungă pentru câţiva ani. Nu-mi mai amintesc despre ce era vorba, cred că întindeau un cablu sau ceva. Este posibil însă ca săracul să nu fi putut întra în post şi să fi gasit geamul ca singură alternativă. Stateam la parter şi la uşă era un interfon (o altă „invenţie” a lui Klinger), care mai mult nu funcţiona sau dacă funcţiona, DJ-ul nu prea îl auzea seara. Şi-atunci numai geamul îţi ramânea.

Adevărul este că nu exista nicio protecţie atunci în radio. Putea să intre oricine şi mă mir că n-a făcut-o vreun hoţ sau ceva. De aceea şi aduceam cu noi pe cineva seara în post, de frică să nu stăm singuri. De câte ori am ramas singură peste noapte am avut câteva momente de panică şi m-am gândit că habar n-am ce-aş face dac-ar intra vreun hoţ. În naivitatea mea nici nu mă gândeam că ar putea să-mi facă mie ceva rău, ci că ar putea intra cu forţa pe post să zică cine ştie ce tâmpenii! Asta era marea mea teamă: ce-ar fi auzit Bucureştiul, dacă ar fi făcut cineva takeover!

Mai târziu am văzut “Airheads”, un film despre un post de radio ocupat de o trupă de rock care vroia să se afirme. Hmmm, pe ăia eu i-aş fi primit cu mare drag, dar la noi n-au venit…

Doar câteva vorbe mai vreau să va spun deocamdată despre Dani Klinger, căruia toată lumea îi zicea numai Klinger, că ne placea cum sună. Dani era student pe vremea aceea la Politehnică, dacă nu ma înşel. La început a fost şi el DJ, ţin minte că marii lui favoriţi erau Duran Duran. Găsise el un single adus de francezi şi-l tot difuza, când pe-o parte, când pe cealaltă. Dani era genul care-ţi explică orice teorie ştiintifică, cu hârtie şi creion şi ramânea consternat dacă nu băgai la cap. Odată am auzit c-a fost şi profesor, meserie care cred că l-ar fi prins foarte bine. Şi-a ratat vocaţia, cu siguranţă, căci a ajuns directorul postului, în istoria căruia a întervenit din plin şi am să vă spun şi cum, ceva mai încolo.

Ei bine, Dani avea mereu idei, aşa cum am mai spus. De la atâtea idei până la urma postul a ajuns un fel de pilot automat, dar şi despre acest lucru am să vorbesc ceva mai încolo. Meşterea mereu câte ceva. Şi făcea regulile. Nu se fuma, nu se bea, nu se asculta muzică în difuzoare, la maxim (la modul teoretic). N-o să uit niciodată cum s-a gândit el într-o zi, că toată lumea trebuie să măture în curtea radioului, ca la munca patriotică pe care o prestam în faţa blocului pe vremea lui Ceaşcă. Cu greu i-am băgat în cap ideea că ne trebuie o femeie de serviciu. Până la urmă n-a avut încotro.

Dar întâmplarea cu munca patriotică a rămas celebră. La fel şi palmatul ţigărilor. Klinger nu fuma şi zicea că se duc dracu sculele dacă fumăm în studio. Dacă-l ascultai, pe post vorbeai de 2 ori pe oră, restul stăteai pe hol la fumat, numai aşa, că era interzis! Dar a avut idei şi mai şi! De exemplu-playlistul. S-a gândit el ce s-a gândit şi a ajuns la concluzia că nu mai merge să vină fiecare cu muzică de acasă, că trebuie să ne facem o bază muzicală, iar cineva să facă playlistul. Cine să-l facă? Diana! Păi sigur, hehehe. Şi m-am pus pe treabă. La început scriam tot playilist-ul de mână. Piesuliţă cu piesuliţă.

Făcusem o listă de heavy rotation şi-am trecut la bombardarea Bucureştiului cu aceeaşi piesă de cel puţin 20 de ori pe zi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s