006 – Radio & Showbiz: Gindacul de post

Posted: June 22, 2007 in Cartea Radio & Showbiz

Dacă erai prin zonă şi urcai cu anticul lift până în pod aveai şansa să ramîi în radio. Aşa s-a născut o nouă specie:”gândacul de post”. Mulţi dintre ei erau fani ai unui DJ sau al altuia şi veneau să stea de vorbă. Dacă aveau ceva talent sau erau mai tupeişti, până la urmă se alegeau şi cu o emisiune. Dar asta n-a durat mult, căci lucrurile aveau să se schimbe mai încolo, să suferim şi noi de o anumită “vedetistică” cronică.

Într-o zi a apărut un băiat cu plete lungi, genul de rocker hâtru. Cântase în ceva trupe (printre care şi “Florian din Transilvania”) şi se pricepea bine la tehnică. Nu mai ştiu cum ajunsese în radio, dacă venise la cineva sau nu. Îl vedeam însă pe acolo aproape în fiecre zi şi tot discutând cu el l-am întrebat de ce nu vrea să lucreze şi el în radio. Ei bine, să lucreze era mult spus, că nu luam nici unul nici-un ban. În fine, să participe şi el cu ceva la ceea ce făceam noi acolo. N-a vrut la început, dar mai apoi s-a lipit tare de tot de post şi a început să facă câte ceva, pe ici pe colo. A pus muzică, mai repara o sculă, etc. Era de gaşcă în orice caz şi l-am adoptat repede. Tot folosesc cuvântul adoptat pentru că practic noi eram ca o familie. La 20 de ani, fară griji şi fară bani, heh! Ceea ce făceam făceam din pasiune şi habar n-aveam unde avea să ne ducă atâtă entuziasm!

Deocamdată eram aproape toţi studenţi şi ne interesau învăţătura şi diploma. Nu ştiam ce-o să facem cu ea, dar aveam încă reflexe bine formate din comunism, că trebuie să ne luam o diplomă (chiar dacă mai târziu am folosit-o drept hârtie igienică). Părinţii nostri erau fericiţi că învăţăm, noi fericiţi că după cursuri aveam radioul, deşi ne-am pierdut multe nopţi în emisie, sacrificând chiar examene din cauza lui. În orice caz, nu ştiu pe nimeni din cei de atunci să-şi fi lăsat facultatea. Am absolvit-o toţi, după care ne-am şters cu diploma la fund, marea majoritate. Au fost doar vreo doi cred, care s-au făcut profesori. Şi erau profesori celebri! Gândiţi-vă cum ar fi să-l vezi pe DJ-ul tău preferat în clasă, predând limba rusă sau geografia. Super, nu? Sau “marfă”!

Pe vremea aceea DJ-ul era un fel de Jesus Christ cel puţin şi toţi copiii visau să ajungă ca el într-o bună zi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s