La ce e bună critica

Posted: February 10, 2011 in Life

Noi românii criticăm tot. Nimic nu ne place, totul este imperfect. Critica a ajuns o stare de spirit, o a doua natură. Criticăm din plăcerea discursului, din nevoia de a verifica dacă și alții au aceeași impresie sau pentru a ne exprima nemulțumirea. “Victimele” noastre (adică cei criticați) se simt rănite în orgoliu, ne urăsc pentru o vreme, iar uneori ne țin minte toată viața. Și astfel se cheamă că producem niște schimbări nedorite, rănim sentimente, sîntem aducători de depresii și gînduri negre. Chiar dacă se jură că nu le pasă uneori, victimele noastre vor suferi cu siguranță, deoarece stă în natura umană, în codul genetic, în ADN. Și uite așa suferi, că un dobitoc a scris pe blog nu știu ce despre tine. Nu dormi noaptea, googălești ca un psihopat să vezi dacă au mai scris și alții de rău, te abonezi la comments, să vezi cine ce părere are. Pe net mai ales, scripta manent, c-așa ai învățat. Generații întregi vor citi cît de varză ești, auoleo, ce sa ne facem? La ce e bună critica?

La schimbare e bună critica. Dacă e constructivă, bineînțeles. Schimbă-te. Arată-le celor care și-au sacrificat din timpul liber să scrie despre tine de rău, că acela a fost doar un moment din viața ta și că poți mai mult. Și nu uita, lumea iubește mai mult imperfecțiunea. Ne deranjează oamenii perfecți, pentru că nu semănă cu noi. Deci simte-te liber să fii varză și-apoi ridică-te din saramură și mergi mai departe. :)

Astăzi s-a lansat un nou post de radio sub umbrela trustului din care face parte și Pro Fm. Îi spune Music FM, ceea ce trebuie să recunosc că e o invenție nemaipomenită, nu m-aș fi gîndit niciodată la un asemenea nume de radio :) Cică postul difuzeaza hit-uri lansate in ultimii 30 de ani si se adreseaza unui public format din femei si barbati cu varste intre 30 si 50 de ani. În traducere liberă -noi nu vrem să reinventăm roata, ci facem doar mult mai bine ceea ce alții gen Europa FM, Magic FM, etc nu au știut și nu știu să facă. Ba facem mult mai bine ceea ce nici noi nu am știut să facem la InfoPro. Cu cine? Ei bine dragă,cu exact aceeași oameni.

Read the rest of this entry »

De cînd am plecat din radio, adică de vreo 2 ani, de cînd mi-a spus Huidu că SBS nu mai vrea talkshow, multe am mai auzit de la lumea slobodă la gură, rea de muscă și cu nărav. Nu am știut niciodată că un om de radio poate avea atîția dușmani. Iar de cînd cu accidentul de la ski aud niște tîmpenii imposibile, despre blestemele care trebuie că l-au ajuns din cauză c-a făcut nu știu ce, a refuzat pe nu știu cine, că s-a îmbrăcat cu nădragii nepotriviți duminica sau c-a ocărît vreo babă care nu știa sa treacă strada. Am constatat așadar că trăim încă într-o lume mult prea “bisericoasă”, care obișnuiește să pună lumînărele marțea și vinerea. Negre, dacă se poate! Și colac peste pupăză mai scrie și la ziar: Huidu bletemat, gata, au descoperit o vrăjitoare și un parapsiholog. Și bănuiesc că fițuica a avut un tiraj bunișor, avînd în vedere că în țara asta lumea nu-și iubește vedetele, ci mai degrabă așteaptă să dea ortu popii!

În țara asta nu poți să-ți faci deserviciu mai mare decît să devii cunoscut. Mă gîndeam și la săracul Cristi Pațurcă. Măi nimeni nu l-a ajutat, a murit în cea mai cruntă mizerie, în timp ce militarii care au tras în noi la Revoluție își cereau pensiile nesimțite înapoi! Fucked up country, fucked up people…Mai respirați, da? Pfff, ce veste prostă! :)

Astăzi este ultima oară EVER cînd mai scriu despre Radio Unifan/Uniplus. Pentru că nu sînt o nostalgică și pentru că nu-mi place să trăiesc din amintiri, sau să-mi fac viața după ce s-a întîmplat acum 21 de ani, cînd am ajuns dintr-un noroc chior și o pură întîmplare la radio. Pentru că îmi place prea mult ziua de mîine și-mi place să îngrop trecutul, cu bune și cu rele. Pentru că arunc amintirile, nu păstrez nimic, totul la gunoi, afară cu vechiul, vreau să știu ce aduce ziua de… poimîine! Și pentru că atît de mult povestea bunicul de cum a fost el la cavalerie în al 2-lea Razbel Mondial, încît mi-am jurat că n-o s-ajung vreo nostalgică, care să înnebunească pe toată lumea cu povești de-acum 1000 de ani.

Unifan/Uniplus n-a contat decît 5 ani cred. Acum nu mai contează deloc, că oricum n-a învățat nimeni nimic din perioada aceea. Eu una consider că mi-am răcit gura de pomană pe la talkshow-uri, că nu am schimbat pe nimeni, că România mea a rămas a acelorași conservatori, critici și încruntați, care mi-au făcut viața amară mereu. Poporul meu mă întristează și nu mă regăsesc deloc aici, aproape că aș putea spune că mi-am greșit țara…cred. Aproape că-mi vine să plîng de bucurie cînd, rar, prin țara asta mai dau de vreun tîmpit ca mine, cu care pot să bat cîmpii. În rest e așa o liniște în toată hărmălaia asta românească, încît îmi vine să-mi iau cîmpii și să mă tot duc…

Read the rest of this entry »

Cerșetor sau vedetă radio?

Posted: January 5, 2011 in Despre radio

Ce-ar fi dacă te-ai plimba cu mașina, iar un cerșetor te-ar opri rugîndu-te să-l cinstești dacă  îți spune ceva cu o voce perfectă de radio? Well, în România cred că nu s-ar sinchisi nimeni, însă în SUA homeless-ul s-a bucurat de un succes covîrșitor. Pentru că cineva a pus înregistrarea pe youtube și astfel peste 5 milioane de oameni l-au ascultat și apreciat. Nici postului de televiziune CBS nu i-a fost indiferent și l-a invitat într-o emisiune. Vă las să descoperiți amănuntele singuri, dar nu pot să nu închei cu următoarea întrebare: pînă la urmă ce face diferența între un prinț și un cerșetor, între un homeless și o vedetă radio? Norocul, caracterul, Dumnezeu? Există o grămadă de oameni de radio sau de vedete care au murit în mizerie, sau de anonimi care nu au avut niciodată șansa de a fi descoperiți. Oare de ce?

Read the rest of this entry »

Întrebarea de mai sus o găsesc pe o grămadă de site-uri, care se tînguiesc, vai Doamne, ce-am ajuns, tztztztztz. De ce nu se uită lumea la emisiuni culturale, de ce preferă să-l vadă pe debilul de la Tîrgul Ocna? Păi e foarte simplu de ce. Pentru că de atît sînt în stare jurnaliștii noștri, formați într-un sistem debil, în care sunt promovați cei mai proști în toate domeniile media, iar cei buni se iau după turmă pentru a prinde și ei un loc călduț. Dacă e invitat debilul la Capatos, trebuie să-l invite și Măruță, iar dacă Abces Direct face audiență cu ghicitoare în difuzoare, atunci musai s-o perinde pe la toate emisiunile Antenei. Vine puternic presa scrisă din urmă, care sigur o va afișa pe prima pagină, doar a apărut la tv!

Read the rest of this entry »

Acest articol este dedicat artiștilor cântători din România. Vroiam să-l scriu demult, dar abia acum am reușit să adun suficiente frustrări încât să pot sintetiza în câteva cuvinte ce greșeli fac cei care se ocupă de artiști, vis a vis de oamenii de radio și de media în general. Le-am făcut și eu, dar abia acum văd, din afară, cît de… pionieră eram. Sîntem însă aproape în 2011 și mă gîndesc că era asta a pionieratului ar cam trebui să se termine și să intrăm și noi în rîndul lumii. De aceea am să încerc să vă împărtășesc cîteva lucruri pe care le-am realizat în timp și care cred eu, trebuiesc scoase din activitatea managerului, sau impresarului sau PR-ului unui artist.

Mă uitam ieri, din greșeală, la Poveștirle penibile și mi-a atras atenția invitata celui mai penibil dintre gay, o fotomodeală din străinătate. Alături de ea, în studio, 2 fotomodele autohtone, care-și descriau experiențele și cum pozează ele pentru calendare, pentru mai puțin de 1000 de euro și cum deseori, prin cluburi defilează în lenjeria lor intimă, adusă de acasă. Nu am văzut om mai mirat decăt domnișoara din străinezia, la auzul acelor vorbe. De fapt era uluită, nu înțelegea cum e posibil așa ceva și repeta într-una “that’ s not modelling, that’s no fashion!”

Am constatat cu această ocazie că noi încă ne jucăm în domenii precum moda, arta, muzica, entertainmentul în general. La noi încă e o mare mahmureală, la 21 de ani de la Revoluție încă nu ne-am trezit. E un balamuc total în tot ce facem. Modelele defilează cu lenjerie intimă de acasă prin cluburi în care s-a investit uneori chiar și un milion de euro, dar care nu sînt dispuse să plătească pentru entertainment, vor totul moka dacă se poate, sau cu bani extrem de puțini. Pentru că la noi așa e businessu’ . Îți faci un club care te costa de te îndoaie și mai departe nu prea gîndești. Forța de muncă, promovarea, prezentările, grafica, reclama, pe astea nu le pune nimeni la socoteală. Pentru că se poate. Și atunci fetele ălea defilează moka, artiștii cîntă pe bani puțini, totul doar pentru a avea activitate și pentru, de ce să nu admitem, satisfacerea orgoliului personal.

Read the rest of this entry »